Vrem sau nu un Parlament spectator?
Toată vara l-am auzit pe Sorin Roșca Stănescu, dar și pe alți parlamentari, cum s-au plâns că Guvernul USL lasă Parlamentul pe dinafară și adoptă prea multe Ordonanțe de Urgență.
Am văzut chiar grafice și acuze în presa apropiată de PDL și Cotroceni, și comparații cu guvernele Boc la numărul de Ordonanțe de Urgență adoptate. Acum, când premierul a cerut ca toate Ordonanțele să fie transformate în proiecte de legi și să fie trimise Parlamentului, deodată oamenii s-au sucit. Singurul care e bucuros și chiar a lăudat această inițiativă a lui Victor Ponta a fost Roșca Stănescu.
PDL, care n-a încetat să critice Guvernul pentru numărul ordonanțelor, deodată, când a venit vorba de un proiect de lege extrem de controversat, cel referitor la Roșia Montană, s-a răzgândit, iar reprezentații săi declară în fiecare seară la televizor că sunt de acord cu exploatarea, dar nu era cazul să fie decisă prin lege, ci putea Guvernul să își asume acest lucru. Cam același lucru îl transmit și Crin Antonescu și PNL, ferindu-se de responsabilitate. PDL a avut aceeași reacție și când a fost vorba de legea câinilor fără stăpân, când punea presiune pe Guvern să modifice actul normativ prin OUG, în condițiile în care legea a fost adoptată de Parlament după câteva zile.
Actualul guvern a implicat Parlamentul în mai multe decizii importante pentru țară decât guvernele anterioare conduse de Emil Boc, când asumările de răspundere și deciziile luate fără nicio consultare erau la ordinea zilei. În schimb, Ponta s-a consultat cu toate grupurile parlamentare de fiecare dată când în discuție a fost o decizie cu efecte importante, cum ar fi legea retrocedărilor sau noul acord cu instituțiile financiare internaționale. Ba mai mult, premierul a cerut mandatul Parlamentului atunci când a participat la Consiliul European, în timp ce Traian Băsescu a semnat tratatul european de guvernanță fiscală, angajând astfel guvernul României, fără să anunțe Parlamentul, iar legislativul s-a văzut nevoit să ratifice un document asupra căruia nu a fost consultat.
USL înțelege faptul că Parlamentul cenzurează Guvernul, și nu invers, majoritatea parlamentară fiind cea care susține Cabinetul. Premierul a decis să facă un pas în plus față de ordinea constituțională a instituțiilor și să implice și parlamentarii opoziției în decizii, nu doar pe cei ai coaliției de guvernare. Problema este că aceștia caută să se ferească de responsabilitate, și să o paseze în cârca Executivului, pentru ca astfel să poată fi cei care critică. De asemenea, de multe ori chiar parlamentarii Puterii fac acest lucru.
Așadar, întrebarea care se naște este: dragi parlamentari, vreți sau nu să fiți implicați în deciziile importante? Sau preferați să vă puteți alege proiectele de lege pe care să vă pronunțați, astfel încât să le lăsați în seama Guvernului pe cele controversate, iar voi să rămâneți, așa cum vă descria senatorul PNL Valeriu Bodea, „niște vite care votează”? Pentru că în acest ultim caz, poate ar trebui la intrarea în Parlament să se taie bilete și să se vândă floricele de porumb, deoarece nu vă doriți să fiți mai mult decât niște simpli spectatori.
Ştirile orei
majoritatea isi promoveaza legile...
n-are legatura cu responsabilitatea..
are legatura cu politica..
si este bine asa...