Ziua copilului – ziua viitorului României

Toți am fost copii cândva. Cu toții avem dorința ca bunăstarea să facă parte din viața micuților din țara noastră, iar primul lucru la care ne gândim când spunem cuvântul speranță este potențialul generației tinere și aspirația pe care ei o au pentru noi, pentru viitorul lor și pentru viitorul României.

Este nevoie ca toți liderii politici, liderii de opinie și cei care iau deciziile importante în România să-și reafirme sprijinul pentru măsurile ce au ca prioritate asigurarea respectării drepturilor copiilor, care ajută la întărirea sistemului educațional și care sunt o investiție ce va ajuta la crearea condițiilor propice pentru ca tinerii să se poată descurca într-o lume care crește în complexitate de la o zi la alta.

Copiii trebuie să devină din nou o prioritate, iar planurile noastre pentru ei trebuie gândite mai ales mai ales având în vedere obiectivele pe termen lung. România este o țară în care, din păcate, până acum, deciziile au urmărit doar „următoarele luni” sau „următorii doi-trei ani”.

Toate acțiunile societății care au chiar și cea mai mică legătură cu situația tinerilor ar trebui să aibă ca linie directoare în primul rând asigurarea unei condiții materiale suficiente – sărăcia este una dintre cele mai mari probleme întâlnite în țara noastră, un flagel care nu a putut fi eliminat și care a contribuit în cea mai mare măsură la scăderea indicilor privind calitătea vieții pentru toate categoriile de vârstă.

Dar trebuie să privim dincolo de statistici. Fiecare băiat sau fată au dreptul să trăiască egali și cu demnitate, fiecare ar trebui să primească oportunitatea de a porni în viață cu succes, de a avea parte de o dezvoltare echilibrată și de o viață sănătoasă. Problemele din spitalele noastre nu ne afectează doar pe noi, cei în vârstă, deși noi suntem cei mai vocali. Dificultățile de care se lovește sistemul de sănătate pun în pericol copiii noștri și viitorul acestei țări.

O generație tânără sănătoasă reprezintă puterea de muncă de care România va avea nevoie foarte mare în anii ce urmează. Îmbătrânirea progresivă a populației înseamnă că cei pe care-i educăm acum vor fi aceiași oameni care ne vor ajuta pe noi să trăim, susținând sistemul public de pensii prin munca lor. Este o realitate îngrijorătoare, dar este același sprijin pe care-l oferim și noi în acest moment părinților și bunicilor noștri, și de care vom avea nevoie la rândul nostru.

Pe lângă nevoia de investiții care vor genera locuri de muncă stabile, de viitor, educația reprezintă elementul cu potențial foarte mare pentru a produce îmbunătățiri considerabile în toate privințele. Fiecare copil trebuie să aibă acces la educație gratuită, obligatorie și de bună calitate, care să ajute atât la construcția culturii sale generale și civice, a unei mentalități moderne - în consonanță cu cea occidentală și a competențelor profesionare care vor permite susținerea acelor locuri de muncă și a economiei.

Dar una dintre cele mai mari probleme pe care o întâlnim în România și la care trebuie să găsim soluții este cea a discriminării de orice tip în privința copiilor. Există în mentalul colectiv românesc prea multe lucruri care ne separă, care ne distanțează, și prea puține care ne apropie, care ne aseamănă. Proveniența – fie din mediul rural, fie din cel urban, diferențele etnice și culturale, cele privind veniturile și percepția asupra clasei sociale sunt piedici puse în fața bunei integrări a tinerilor în mediul social. Este nevoie de mai multă toleranță și trebuie să realizăm acest lucru măcar astăzi, de Ziua Copilului.

Avem capacitatea ca țară să privim spre viitor, iar deși această idee pare a fi ceva detașat de cotidian, de problemele noastre de zi cu zi, nu este nevoie să ridicăm privirea înspre zările îndepărtate, ci trebuie să avem modestia de a ne coborâ privirile în fața celor mici, care întrupează în realitate speranțele noastre, viitorul nostru și, în același timp, viitorul României.