10 ani de Băsescu - să vedem ce a învățat Iohannis

Pornind de la exploatarea filonului de populism aflat la îndemâna fiecărui politician și până la ”proiectul” regimului care-i poartă numele, Băsescu este politicianul care a evoluat de la statutul de simplu hoitar la nivelul unui prădător din vârful lanțului trofic. De la mârlănia casei din Mihăileanu, semnată ca primaru' și pe care într-un moment de slăbiciune televizată a și recunoscut-o ca atare, până la sutele de hectare de la Nana și tupeul de zile mari cu care i-a solicitat guvernului Ponta vreo trei case și niște acareturi, să fie, așa de final de mandat, bașca aroganța președintelui care are pretenția să-și desemneze succesor, de parcă ar fi Putin și nu fostul ministru al Transporturilor care ne-a lăsat cu nedumerirea unei flote comerciale ce fuse și se duse, Traian Băsescu a suferit mai multe mutații în genele politice decât ar putea permuta vreodată prietena savanților din toată lumea, musculița aceea nesuferită de oțet, Drosophila melanogaster...

Pentru cine vrea să învețe din Băsescu, acesta este o enciclopedie cât o valiză, burdușită de viclenii, intrigi și aroganțe pe lângă care Ceaușescu pălește și devine inutil, ca un abecedar desuet de secolul 19.

Vreți să știți cum se trădează aliații, cum se schimbă tabăra, sau cum se încalecă cei din jur pentru a deveni în cel mai scurt timp ”tătuca” lor, de care se tem? Sau poate vreți să aflați cum se lichidează o legătură furtunoasă cu presa, mai ales când aveți și bafta să intervină pe fir o criză mondială, aflată cum nu se poate mai bine la locul și timpul potrivit? Uitați-vă la presa și jurnaliștii de azi, priviții cum viermuiesc la un loc cu politicienii, care mai de care disperat să deschidă ușa noului stăpân al Cotrocenilor cu capul, lingușind, exagerând, mințind... De parcă acela ar citi și altceva decât propriile cărți... Dar nu Iohannis este de vină. Presa de azi este cum este pentru că Boc și Băsescu au lăsat presa care le era ostilă să-și mănânce propriile dejecții pentru a supraviețui crizei. Iohannis poartă doar vina vanității, a celui care-și savurează răzbunarea tardivă pentru că este acum adulat exact de cei care l-au hulit, miștocărit și descris ca cel mai slab și lipsit de șanse candidat care și-a dorit președinția României vreodată.

Băsescu este paradigmatic și pentru cei care vor să învețe secretele raportării duplicitare la propriul popor. Plictisit și iritat că poporul nu-l mai vrea ca pe vremea când se punea de o baie de mulțime la orice colț de comună oprea, Băsescu și-a slobozit intelectualii, spuma moftangiilor și elita sicofanților și i-a lăsat să-i croiască un exclusivism strâmb și pernicios, în care doar ”intelectualii știe” iar el, marinarul, e singurul care decide cine face și cine nu face parte din categoria eunucilor morali cu știință de carte de la curte.

Mai vreți să știți cum se disimulează o subordonare a magistraților în reformă a Justiției? Tot la Băsescu găsiți cele mai relevante note de subsol, a se vedea beciurile și temnițele în care oricine a deranjat regimul a ajuns chiar și fără probe concludente, că așa-i în tenis, dacă ești făcut leapșa de președintele jucător în partida numită lupta anticorupție, nu mai e nevoie să fie parcurse toate procedurile acelea ațoase și plictisitoare ale jurisprudenței. Decebal Traian Remeș fostul ministru devenit pușcăriaș pe niște înregistrări din care nu reiese mita, vă poate spune mai multe. La fel și Marina Popovici, condamnată la 5 ani de Târgșor pentru că, așa cum spune instanța într-o motivare de vreo 400 de pagini, nevasta lui Bogdan Popovici fiind, nu avea cum să nu știe de acțiunile soțului ei. Știți cum se cheamă condamnarea fără probe, mai nou? Argument logico-juridic. Nu s-a găsit încă o denumire unui proces în care apărării nu i se aprobă niciun martor... Despre telepatie și premoniție nu mai vorbim. Băsescu știe chiar și cu un an înainte cine va fi trimis în judecată și condamnat. Justiția habar nu are, că ea e oarbă...

Pentru exerciții de șpagat și contorsionism constituțional tot la Traian Băsescu merită să luați meditații, căci ca el nimeni nu a întors pe dos litera și spiritul legii fundamentale. De acum încolo, datorită lui Băsescu și pretextând simple hachițe vestimentare, orice președinte poate să defileze cu ce tricou electoral dorește și dirija oricare formațiune îndeplinește condiția minimală a înființării unei fundații fantomă.

Spațiul nu ne permite să înșiruim aici multe alte exemple la fel de relevante și pline de învățăminte: cum să-ți trimiți rudele la Bruxelles, cum să câștigi la mustață niște alegeri gata pierdute sau cum să scapi de stigmatul de neiertat a peste 7 milioane de voturi date împotriva ta, în doar doi ani...

Să constatăm doar că dintre cei doi candidați la alegerile prezidențiale, cel taxat a fost Victor Ponta, care privind la toate cele înșiruite mai sus și la multe altele, nu a dovedit tragere de inimă și apetit pentru învățătură și a declarat abrupt că el nu vrea să fie un președinte ca Băsescu. Ca atare, mesajul său de reconciliere națională nici nu a scăpat nepedepsit, un milion de absenţi asigurându-se că fostul membru al PCR, Klaus Iohannis va sta de strajă neclintit cel puțin un mandat la porțile națiunii, să nu dea ciuma roșie peste noi. Ca atare Victor Ponta a fost retrimis pe băncuțele Guvernului de ”oamenii frumoși” chemați de Băsescu să salveze cu orice preț elitismul democratic și exclusivist al dreptei.

Klaus Iohannis a primit de la început coroniță acolo unde Victor Ponta a fost lăsat corijent de intransigentul ”profesor” Băsescu. Când Victor Ponta bătea bălțile și inundațiile din teritoriu, cu gândul numai la distracția guvernării, Klaus Iohannis se ducea silitor la cursurile de la Vila Lac, ca să nu mai amintim și de seminariile din Modrogan, cu domnul consilier prezidențial Chifu.