Accident aviatic în Pasul Tihuţa decembrie 2006 - ce a făcut Băsescu?

Singurul lucru cu care toată lumea este de acord este faptul că operaţiunea de salvare a supravieţuitorilor accidentului aviatic din Munţii Apuseni a fost un eşec. De aici însă părerile sunt împărţite. În primă instanţă raportul guvernamental întocmit după tragedie a stabilit măsurile de responsabilitate ale tuturor instituţiilor: MAI, IGSU, ROMATSA şi STS. După demiteri în primele trei instituţii asumarea responsabilităţii s-a oprit la STS, tocmai instituţia care a localizat greşit locul în care trebuia să se afle epava aeronavei.

Responsabilitatea STS ar fi putut fi asumată prin demisia rapidă a lui Marcel Opriş şi discuţiile s-ar fi oprit acolo. Încăpăţânarea cu care Băsescu s-a opus demiterii oficialului a fost argumentată foarte prost de preşedinte. Haideţi să vedem de ce episodul de teatru pe care Băsescu l-a jucat ieri la Cotroceni nu a fost altceva decât un exerciţiu de demagogie şi spectacol ieftin.

Suntem în anul 2006. Pe 23 decembrie, un elicopter al SMURD aterizează forţat undeva în Pasul Tihuţa, în timpul unei operaţiuni de salvare la Vatra Dornei. Instrumentele de localizare funcţionau perfect şi mijloacele de comunicare de asemenea erau în stare de funcţionare. Din fericire din cei 4 pasageri nimeni nu şi-a pierdut viaţa în timpul prăbuşirii, dar toţi cei patru, un pilot un copilot, un medic şi o asistenţă erau răniţi. A durat 5 ore până când nu pompierii sau jandarmii i-au găsit pe supravieţuitori, ci o echipă de salvamontişti civili şi câţiva pădurari de-ai locului.

Salvarea s-a petrecut destul de similar cu cea de pe 20 ianuarie 2014 de la limita judeţelor Cluj şi Alba. Ministrul Administraţiei şi Internelor în 2006 era nimeni altul decât Vasile Blaga, ministrul Transporturilor prietenul lui Băsescu, Radu Berceanu. La apărare portofoliul aparţinea lui Theodor Atanasiu iar prim ministru era Călin Popescu Tăriceanu, un alt premier cu care Băsescu nu a avut o relaţie foarte cordială. Ceea ce este interesant este că la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şef era tocmai Marcel Opriş, acelaşi ocupant al funcţiei ca şi astăzi. Până şi Aleodor Frâncu, proaspătul demisionar de la conducerea ROMATSA tocmai ce preluase funcţia de director cu o lună înainte de accident.

Ce s-a întâmplat după intervenţia tardivă a autorităţilor centrale şi locale după accidentul din 2006 de la Tihuţa? Absolut nimic. Nicio demisie de onoare şi nici o demitere a responsabililor operaţiunii de salvare. Toţi miniştrii şi-au păstrat bine mersi funcţiile, iar Vasile Blaga şi Călin Popescu nici măcar nu au schiţat vreun gest de regret sau ruşine. Ce a făcut Traian Băsescu? Absolut nimic. Băsescu era preocupat cu condamnarea crimelor comunismului la acea vreme şi probabil nu a avut timpul necesar să se gândească la intervenţia ineficienţă a subalternilor săi, recte Vasile Blaga.

Este absolut ridicol să aplici la două cazuri atât de similare o dublă măsură ca preşedinte de stat. De ce nu a intervenit Băsescu public în cazul de la Pasul Tihuţa cum a făcut-o duminică seara? Pentru că Băsescu niciodată nu va rata o oportunitate de a juca politic o situaţie oricât de tragică ar fi aceasta.

Nu este prima oară când Băsescu, un preşedinte care nu ar trebui să dea dovadă niciodată de partizanat politic aplică o măsură dublu şi un dublu limbaj pentru două situaţii similare. Un alt exemplu concludent sunt comandamentele de iarnă făcute de Emil Boc în timp ce oameni mureau îngheţaţi în maşini la marginea Bucureştiului. Băsescu nu a îndrăznit să critice performanţele Guvernului pe care îl trăgea de sfori dar pentru un Guvern care a avut o evoluţie decentă pe timpul crizei meteo din 2014 nu are nici o reţinere.

Băsescu din 2006 şi până acum nu a schimbat nimic. În tot acest timp cât a ocupat Palatul Cotroceni procedurile de localizare şi salvare în cazurile accidentelor aviatice au rămas la fel, indiferent de cine a fost la conducerea Guvernului. În concluzie, preşedintele nu face altceva decât să-şi protejeze oamenii de folos cum ar fi Marcel Opriş pentru că nu îi pasă sub nici o formă de altceva decât de binele şi siguranţa proprie.