Adevărata luptă la alegerile europarlamentare

În acest context, mai mulţi analişti au încercat să acrediteze ideea că ruperea USL va atârna greu în construcţia opţiunilor de vot pentru europarlamentare, dispariţia Uniunii putând avea efecte de ordin electoral pentru toate partidele din România. Dacă ne uităm însă pe tendinţele ce reies din anchetele sociologice, vedem că, în realitate, miza scrutinului pentru Parlamentul European nu este legată de cum va vota electoratul de stânga, ci de cum se vor comporta votanţii de dreapta. Aşa cum reiese din majoritatea sondajelor de opinie realizate în România pe durata ultimului an, stânga eşicherului politic este puternic dominată de Partidul Social Democrat, care de mai bine de douăsprezece luni este cotat cu aproximativ 40% din intenţiile de vot ale românilor. Faptul că PSD-ul se bucură de un electorat stabil şi care, prin tradiţie, se prezintă la vot înseamnă că pentru social-democraţi problema nu este dacă vor câştiga, ci la ce scor îşi va aconta victoria în alegerile pentru PE.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la dreapta spectrului politic observăm o situaţie complet diferită, generată de ruperea opoziţiei în mai multe partide, care se află atât în concurenţă cu PSD-ul cât şi între ele. Astfel, după formarea Mişcării Populare, aveam atât opoziţia încă loială lui Traian Băsescu, formată în jurul PMP, cât şi PDL-ul, care s-a dezis de liderul de la Cotroceni. Ruperea USL şi intrarea PNL în rândurile opoziţiei a fost de natură să complice şi mai tare situaţia, liberalii nealăturându-se niciuneia din taberele enumerate mai sus. În schimb, PNL-ul încearcă în prezent să îşi construiască o imagine proprie de partid aflat în opoziţie și să se legitimeze ca principalul adversar al foştilor parteneri din USL.

Astfel, PNL, PDL şi PMP sunt implicate într-un război dur şi europarlamentarele vor reprezenta o bătălie importantă, miza reală fiind cum vor arăta alianţele destinate alegerilor prezidenţiale formate ulterior datei de 25 mai. Fiecare dintre cele trei partide doreşte să devină principala forţă din opoziţie în jurul căreia să se creeze o mare alianţă de dreapta, deşi acest scenariu este puţin probabil dacă avem în vedere multiplele rupturi existente între liberali, democrat-liberali şi populari. Mai degrabă, lupta surdă dintre cele trei formaţiuni va face ca o parte importantă din electoratul de dreapta să nu mai vină la vot, caz în care voturile stângii vor atârna mai greu din punctul de vedere al procentelor, PSD-ul putând obţine în final mai mult de 15 europarlamentari.

Un asemenea scenariu poate fi de natură să îl afecteze indirect şi pe Traian Băsescu, pentru care performanţa PMP la alegerile pentru PE are o miză extrem de importantă în raport cu PDL-ul. Aşa cum declara şi în weekend, şeful statului doreşte ca partidul pe care l-a păstorit să devină un jucător politic important, dar este evident că aceste ambiţii nu se vor concretiza în cazul în care diferenţa dintre PDL şi PMP va fi mult în favoarea democrat-liberalilor. Ca urmare, Traian Băsescu s-ar vedea pus în faţa realităţii că nici măcar votanţii săi tradiţionali să nu-i mai fie loiali.

Pentru partidele aflate în opoziţie, cea mai bună alernativă ar fi o alianţă capabilă să reprezinte o contrapondere la actuala putere. Din nefericire pentru PNL, PDL şi PMP, această alianţă este aproape imposibilă şi în următoarele luni vom asista la o continuare a luptei dintre cele trei partide. Astfel, euroalegerile se vor transforma într-un veritabil fiasco pentru opoziţia din România, caz în care perspectivele candidaţilor de dreapta la alegerile prezidenţiale devin şi ele extrem de sumbre.