Strategia Liderului Opozitiei, Traian Basescu

Chiar si cei care il urasc sau il dispretuiesc, ii accepta ingeniozitatea si abilitatea politica. Un om care a luptat toata viata pentru putere stie ca nu va putea renunta la aceasta "aspiratie" nici dupa ce mandatul i se va fi terminat. Ce face in acest sens? Pregateste terenul reintoarcerii in politica partinica, printr-o foarte bine planificata operatiune de curatire a terenului. Astfel incat, in momentul in care mandatul se incheie, sa nu aiba concurenta pentru rolul de "Lider al Opozitiei", si sa fie in postura in care poate construi cresterea pentru anul 2016 (un an cheie atat pentru stabilirea lucrativa a candidatilor pentru alegerile locale si parlamentare, cat si pentru eventuala pretentie de a fi numit premier).

Care sunt semnele care arata ca Traian Basescu controleaza total terenul, in opozitie?

1. Divizarea PDL, pentru ca PDL sa nu poata pretinde rolul de lider. A facut-o de la inceput, l-a minimalizat si pe Blaga si pe Predoiu, a creat Fundatia Miscarea Populara care capteaza primarii PDL (si care prefera aceasta umbrela unei demisii din PDL generatoare de complicatii legale). Efectul? Cca 40% din structurile PDL sunt, in prezent, aderente la Fundatia Miscarea Populara. Iar PDL scade in sondaje, pierzand sansa de a depasi PNL si de a deveni adevarata opozitie, cu cca 20-25% (cat este potentialul acestei zone politice). Blaga si Predoiu nu vor putea conduce niciodata opozitia unita, cata vreme n-au fost in stare sa isi tina unit propriul partid.

2. Pacalirea lui Antonescu si impingerea PNL in opozitie. “Imbratisarea” mortala a lui Crin Antonescu este un gest de antologie politica, prin efectele sale. Crin Antonescu a ajuns sa creada promisiunile din deal si a acceptat sa faca jocul sinucigas al distrugerii USL. Dupa aceasta, PNL a ramas cu buza umflata, fiind evident ca nimeni din publicul dreptei nu va dori sa se predea unui Crin Antonescu care s-a afirmat prin discurs si actiune anti-Basescu. PNL in opozitie nu va putea unifica nici o dreapta, cata vreme va fi condus de Crin Antonescu. Cifrele (masurate si de CSCI, si de INSCOP, si de IRES, si de SOCIOPOL) confirma acest lucru.

3. Luarea in brate a lui Iohannis, prin declaratii pozitive, de sustinere, reprezinta o noua actiune ingenioasa politic. Cand presedintele sustine pe cineva, ii transfera acestuia tot pasivul ultimilor ani. Cum bine remarca intr-o analiza sociologul Barbu Mateescu, cine este apropiat de Basescu are mai mici sanse sa stranga electorat neutru si sa devina candidat credibil al dreptei. Iohannis poate fi un lider al dreptei, daca toti ceilalti se dau la o parte si sunt dispusi sa il sustina, pentru ca Iohannis e capabil sa aduca electorat si din zone neutre, chiar si din zona de stanga, prin profilul sau atent conservat ani de zile. Sustinerea sa de catre Traian Basescu il transforma insa intr-o tinta – a se vedea chiar schimbul de declaratii prin care insusi Crin Antonescu incerca sa arate ca nu se pune problema ca Iohannis sa candideze.

4. Retragerea strategica a fiicei sale din prim-plan, si evitarea unei candidaturi pentru Parlamentul European. A fost un gest surprinzator, comparativ cu anul 2009, dar a fost cu siguranta generat de evaluari realiste privind impactul acestei candidaturi asupra credibilitatii noii formatiuni. Reactiile negative venite din partea electoratului dreptei (tinta reala a lui Traian Basescu), precum si nevoia sustinerii punctului 5, de mai jos – fac, in opinia mea, ca retragerea de pe liste sa fie absolut logica. In plus, ii ofera PMP o tema in plus de campanie pentru alegerile europene, pentru prevalenta morala in fata celorlalte partide din zona dreptei.

5. Impingerea Elenei Udrea spre o candidatura prezidentiala, pe aceasta strategie, pare un gest foarte normal. Elena Udrea este, de factor, liderul PMP, si are toate motivele sa pretinda o astfel de candidatura. Obtinerea unui scor bun la europene (scor bun inseamna de cel putin 10%, ceea ce este realizabil) va da un ascendent PMP si va legitima pretentiile Elenei Udrea de a-si asuma acest succes printr-o candidatura. In plus, o candidatura a Elenei Udrea mai are un beneficiu – ea face imposibila unirea dreptei in jurul cuiva (a se vedea reactiile confuze din zona dreptei in fata acestei posibilitati), lasand astfel teren liber pentru viitorul lui Traian Basescu.

6. Recucerirea "societatii civile", prin gesturi simbolice, gen sustinere pentru fostul consilier prezidential Andrei Plesu. Traian Basescu prefera sa treaca peste fostele dispute cu fostul sau consilier (generate de neintelegeri tocmai cu Elena Udrea), si arata dreptei (in special partii sale civice) ca este singurul dispus sa recunoasca adevaratele valori. Pentru o zona civica asa cum este cea care alimenteaza dreapta romaneasca, o astfel de strategie poate functiona. Pe fond, “civicii” nostri nu vor sa atinga obiective reale de societate civila (de exemplu – stimularea participarii civice, aflate la cote foarte proaste in toate clasamentele), ci vor doar refacerea proiectului care le asigura supravietuire personala (anii 2005-2012 fiind extraordinari din acest punct de vedere).

7. In fine, Traian Basescu joaca foarte bine cartea opozitiei, facand axa directa cu Victor Ponta, reusind sa creeze teme de agenda din iesirile sale publice, in care critica guvernarea. Traian Basescu vrea sa demonstreze tututor ca este singurul care poate face opozitie eficient, si o face destul de convingator pana la urma.

Sigur sunt mai multi pasi in aceasta strategie. Ei se devoaleaza pe masura ce trece timpul, aratand cum dreapta merge, incet dar sigur, spre strangerea randurilor in spatele nemuritorului Traian Basescu. Revenirea sa in prim plan va fi nu doar succesul sau (remarcabil, din anumite puncte de vedere) dar si rezultatul esecului proiectului Crin Antonescu. Asadar, “back to the future”, Traian Basescu se intoarce. Ce va insemna asta pentru raporturile de putere din Romania – aceasta este deja cu totul alta poveste...