Adevărul despre fondurile europene

Cu ce probleme s-a confruntat România la capitolul fonduri europene:

1. Până în 2012 (deci cu o experienţă considerabilă în accesare) Guvernul Boc a reuşit să absoarbă doar 8,5% din fondurile destinate României.

2. Blocarea a cinci programe operaţionale: POS Mediu, POS Dezvoltarea Resurselor Umane, POS Regional, POS Transport si POS Cresterea Competitivitatii Economice – pe motiv de suspiciuni de fraudă, deci nu oricum.

3. Sistarea plăţilor de către Comisia Europeană - pe acelaşi motiv de corupţie în perioada 2009-2011.

Fie că vrem sau nu, se confirmă sloganul politic uzitat în 2012, care a numit problemele cu fondurile nerambursabile "bombe cu ceas". Adevărul este că FEN-urile care ar fi trebuit să ne dea azi infrastructură, şcoli, spitale, oameni pregătiţi şi copii fericiţi s-au scurs încetul cu încetul în anumite conturi pe care cei de la DNA le descoperă încă.

Ce s-a întâmplat după epoca Băsescu-Udrea-Boc:

1. Rata de absorbţie este de aproape sapte ori mai mare, ajungând de la doar 8,53% la începutul lunii mai 2012, la aproape 54% în prezent.

2. Au fost deblocate toate programele operaţionale şi finanţările, inclusiv la proiectele în curs, au fost reluate.

3. România a primit 29,8 miliarde de euro de la bugetul UE şi a contribuit, la rândul ei, cu 11,35 miliarde de euro la bugetul comunitar – suntem pe plus cu 18,5 miliarde de euro, evident în favoarea ţării.

4. S-au descoperit şi se descoperă încă nereguli în utilizarea fondurilor europene, inclusiv la Ministerul Dezvoltării Regionale, patronat o bună bucată de vreme de Elena Udrea.

Adevărul este limpede: din 2007 (fără să amintim şi perioada în care România primea fonduri de pre-aderare) şi până în 2012 absorbţia banilor europeni a mers într-un ritm execrabil. Opţiunea de a înfiinţa un minister special, care să se ocupe cu gestionarea fondurilor (condus initial de Leonard Orban) s-a dovedit a fi una bună doar pe termen lung, pe termen scurt înfiinţarea organismului nu a crescut nici cu 1% absorbţia totală a fondurilor europene.

Faptul că în 2012 lucruile au început să se mişte ţine în mare parte de schimbarea unui stil de a face lucrurile. Îndepărtarea unei clientele politice pedeliste sau chiar transpartinice, care forţa blocarea banilor către cei care nu erau agreaţi, a fost primul pas necesar către creşterea exponenţială a accesării.

Adevărul este că cei care gestionează azi distribuirea fondurilor europene sunt puţin mai bine plătiţi şi sunt puţin mai siguri pe ceea ce fac decât erau acum 3 ani. Adevărul este că devine dificil să primeşti lecţii de la PNL-ul de astăzi, care este în parte PDL-ul vechi, atunci când ştii bine că încercai să accesezi fonduri europene şi Ialomiţianu nu dădea drumul la cofinanţare pentru că voia să ţină deficitul jos.

Mai este încă un set de lucruri care trebuie lămurite. Câte proiecte şi solicitări de finanţarea au fost respinse în timpul guvernării PDL şi de ce. La bani mărunţi! De ce acum abia le vin celor din PDL/PNL/Băsescu idei strălucite de creştere a absorbţiei şi de făcut proiecte atunci când 4 ani nu au făcut nimic şi au terminat cu o notă oribil de mică guvernarea?