Analiza mesajelor lui Traian Băsescu la “După 20 de ani”

Deşi ideile expuse de şeful statului nu au adus elemente de noutate în spaţiul public, vom face o trecere în revistă a temelor abordate de către preşedintele României în cadrul emisiunii.

Despre pactul de coabitare cu primul ministru: „Eu nu am un pact de coabitare cu USL, cu Parlamentul, dar preşedintele şi Guvernul trebuie să coopereze pentru că altfel aruncăm ţara în aer”.

Existenţa pactului între preşedinte şi premier trebuie interpretată dincolo de relaţia personală dintre cei doi. La nivel personal, raporturile dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta rămân cel mai probabil ireconciliabile. Esenţial pentru România este ca actorii executivi să asigure buna funcţionare a statului, iar acordul Băsescu-Ponta asigură premisele necesare pentru ca fiecare actor instituţional să îşi facă datoria, în acord cu obiectivele de interes naţional.

Despre raportul MCV şi Schengen: „Cred că în decembrie vom obţine un rezultat bun dacă Guvernul ia toate punctele care îi revin şi le rezolvă, inclusiv cele care vizează miniştrii cu dosar penal în instanţă, care trebuie să plece din Guvern. Am vorbit cu premierul despre acest lucru acum vreo 3 săptămâni şi mi-a spus că lucrurile se vor rezolva. Este clar că există nişte sensibilităţi politice. Se pare că liberalii ţin foarte mult la Fenechiu în Guvern”.

Tentativa preşedintelui Băsescu de a se erija în îndumător al clasei politice din România pe tema raportului MCV şi Schengen este necredibilă. În realitate, şeful statului nu are legitimitatea de a se pronunţa pe o temă sensibilă precum evaluările MCV/Schengen, din moment ce timp de aproape 9 ani la Cotroceni a fost un factor de instabilitate, generând conflicte şi tensiuni care şi-au pus amprenta inclusiv asupra celor două rapoarte. Postura de critic obiectiv pe care Traian Băsescu insistă a şi-a asuma nu cadrează cu profilul conflictual pe care şeful statului l-a consacrat în spaţiul public.

Despre Mişcarea Populară: „După ce termin mandatul mă voi ocupa de Mişcarea Populară. Se strâng semnături pentru crearea partidului creat de Mişcarea Populară. Nu mă puneţi să vorbesc despre sondaje”.

După ce în 2003-2004 a fost unul dintre artizanii unificării dreptei, 10 ani mai târziu acelaşi Traian Băsescu este cel care consfinţeşte dispariţia forţelor de drepta din România. Electoratul a sancţionat drastic PDL-ul la alegerile din decembrie 2012, iar acum şeful statului definitivează extincţia dreptei asociate cu proiectul democrat-liberal asumat la un moment dat de către Traian Băsescu. În acest context, Mişcarea Populară este doar un vehicul fără vlagă şi fără oportunităţi de creştere electorală. Este modelul pe care Traian Băsescu l-a impus pe scena politică şi care acum se întoarce împotriva sa. Adepţii dreptei, aceia care au mai rămas, se vor reorienta către USL.

Despre unde ar investi Băsescu: „Dacă o bancă mi-ar da bani să cumpăr teren agricol aş lua un credit, pentru altceva nu. Mi-ar plăcea să am o fermă de 200-250 de hectare, unde să fac livadă”.

Scenariul propus de Traian Băsescu este pur ipotetic. În realitate, nicio bancă nu ar accepta imensa responsabilitate de a-l credita pe şeful statului având în vedere că nu este cel mai bun exemplu de bonitate. Preşedintele Băsescu nu a reuşit să explice convingător dispariţia flotei în mandatele sale ca ministru al Transporturilor. Prin urmare, nu este exmplul cel mai bun pentru a sugera modul de gestionare a banilor.

Despre privatizarea CFR Marfă: „Cred că privatizarea CFR Marfă nu e o soluţie rea, dar marea problemă e legată de cine va câştiga licitaţia. CSAT a vrut să evite o privatizare de genul Oltchim. Mi se pare incorect că datoriile au fost convertite în acţiuni după începerea procesului de privatizare”.

Executivul a gestionat procesul de privatizare al CFR Marfă cu toată responsabilitatea. Absenţa de la licitaţie a unor nume grele din Europa în transportul feroviar de marfă este explicabilă prin contextul actul. Europa încă se luptă cu efectele crizei, iar marii actori internaţionali din domeniu îşi pun la acest moment problema menţinerii propriilor afaceri, în timp ce extinderea portofoliilor nu este o opţiune la acest moment. Prin urmare, sarcina Cabinetului Ponta este aceea de a se asigura ca actuala procedură de privatizare a CFR Marfă este urmată cu stricteţe, iar câştigătorul licitaţiei îşi va asuma rentabilizarea companiei şi păstrarea angajaţilor.

Despre salariile uriaşe din companiile de stat: „Aceste salarii nu se reflectă în bugetul de stat, dar este o chestiune de moralitate. Rezolvarea problemei de fond este ca în legea lor de funcţionare să introducem articol în care stabilim salarizarea la nivel de bugetari. Toți directorii de la asigurări au fost clienţi politici. Nu poţi tu partid să-l chemi să-i spui STOP? Să nu încaseze banii ca să nu oblige Guvernul să se pună într-o poziţie delicată. Trebuie găsită soluţia care nu ne afectează credibilitatea şi susţin eforturile domnului Ponta de a găsi o soluţie”.

Abordarea preşedintelui Băsescu este vădit populistă şi demagogică. În calitate de preşedinte, în mandatele guvernării PDL, clientela era recompensată cu funcţii publice plătite cu bani grei. Dacă s-ar fi dorit cu adevărat spune stop, Traian Băsescu ar fi avut această posibilitate când funcţiile de premieri au fost deţinute de politicieni disciplinaţi precum Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu.

Despre regionalizare: „Numărul de regiuni este mai puţin important. Din punctul meu de vedere se putea face o regionalizare cu 8, 9, 12, 16 regiuni. Important este să respectăm criteriile care dau dreptul regiunilor să se adreseze Bruxelles-lului. Regionalizarea aşa cum este dezbătută va introduce un etaj intermediar între Guvern şi administraţiile locale. În viziunea mea regionalizarea trebuie să simplifice administraţia statului. Acest lucru nu se poate face aşa cum se face acum”.

Sub guvernele PDL apropiate preşedintelui Băsescu, procesul de regionalizare a bătut pasul pe loc. Mai mult, accesarea fondurilor europene era derizorie. În mandatele premierului Ponta, gradul de absorbţie a fondurilor europene s-a dublat, regionalizarea a intrat în linie dreaptă, ceea ce înseamnă că sunt create premisele pentru reducerea decalajelor şi dezvoltarea durabilă a României.