Antonescu, ca în vremurile bahice ale lui Băsescu

Pentru cei care care mai au răbdare să îi urmărească ieşirile publice halucinante, în ultima vreme Crin Antonescu şi-a schimbat radical strategia de comunicare, şi asta nu doar din punctul de vedere al mesajului. De la o vreme, liderul liberal a început să consume impulsuri telefonice pentru a-i ataca pe colegii de alianţă. Astfel, după zece seara, Crin Antonescu sună la televiziuni şi începe să spună că USL-ul nu mai merge sau că Victor Ponta îndeplineşte docil ce îi ordonă Traian Băsescu.

Pot să înţeleg că această strategie de comunicare este mai eficientă, din moment ce îţi permite să arunci cu venin la vreo trei-patru emisiuni într-o singură oră, stând confortabil acasă în fotoliu. Desigur, este mult mai simplu să critici de acasă, îmbrăcat în pijămăluţa ta favorită decât să ai curajul de a-ţi asuma în direct sau, Doamne fereşte, în faţa celui pe care îl ataci, şarjele verbale. Sau poate lui Crin îi este frică să nu îi vedem masca de frumuseţe şi bigudiurile din păr, din moment ce nu mai are 30 de ani, dar vrea să pară tânăr şi pe placul electoratului. În schimb, arăţi mai bine în pozele pe care televiziunile le pun pe ecran atunci când tu eşti pe fir.

Revenind însă la telefoanele nocturne pe care Antonescu le dă în ultima vreme, ele îmi amitesc de un alt politician care, prin 2005 sau 2006, făcea acelaşi lucru de la înălţimea dealului Cotrocenilor. Desigur, la acel moment singurele crize politice erau cele pe care Traian Băsescu le crea pentru a-l pune în dificultate pe primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. A, era să uit, atunci tocmai explodase scandalul legat de casa din Mihăileanu, prilej pentru şeful statului să intervină, la Realitatea Tv, peste Cristian Tudor Popescu şi Emil Hurezeanu, amândoi fiind extrem de miraţi de intervenţia preşedintelui.

De asemenea, există şi o altă paralelă între telefoanele nocturne ale liderului liberal şi cele pe care Traian Băsescu le făcea acum câţiva ani şi anume timbrul cam nesigur al glasului celor doi. Dacă la Antonescu putem suspecta o lipsă acută de somn, orele intervenţiilor fiind un pic cam târzii pentru preşedintele Senatului, în cazul lui Traian Băsescu, motivele erau un pic mai lichide şi ţinute minim 12 ani în butoaie de stejar.

In extremis, cei doi pot fi cooptaţi cu succes într-o campanie publicitară în beneficiul unei companii de telefonie fixă sau mobilă. Deja îmi închipui reclamele în care se fac comparaţii despre cum politicienii, care evitau să intre telefonic în legătură cu telespectatorii prin 2005-2006 de frica facturilor telefonice, pot astăzi să o facă fără restricții, din moment ce planurile tarifare sunt mult mai bune. E uşor de făcut.

Mai greu e să formezi numărul colegului de alianţă, dar asta este cu totul şi cu totul altă poveste, din moment ce trebuie să vrei să porţi un dialog constructiv şi nu un monolog precum cele practicate de Antonescu din ce în ce mai des. În orice caz, tendinţa de a intra în direct prin intermediul telefonului pare cât se poate de ciudată, mai ales că este vorba despre cel care în 2009 saliva la ideea de a fi prezent, în campanie, la o dezbatere televizată live. Multe ore de somn îl despart acum pe Antonescu de acel moment.