Antonescu spune că adversarul este PSD, majoritatea românilor spun că este Băsescu

Crin Antonescu s-a așezat singur pe o traiectorie de coliziune, împotriva partenerului social-democrat și spre Traian Băsescu. După ruperea USL, o decizie care s-a dovedit extrem de păguboasă, Crin Antonescu ar trebui să facă o pauză, ajuns la momentul concluziilor, fie acestea oricât de tardive. Ar trebui de pildă să-și reamintească detaliul esențial că pretextul Iohannis nu a prins, fiind perceput ca manipulare atât din interiorul partidului, cât și din exteriorul acestuia.

Din partid unii au plecat, alții au fost dați afară, dar nici cu cel mai orb optimism nu s-ar putea spune că a fost rezolvat diferendul de opinie pe tema USL și al strategiei de abordat la europarlamentarele care bat la ușă. Tensiunea din partid ar fi trebuit demult să ajungă la urechile liderului, de la refuzul eșalonului doi, al liberalilor din provincie și nu numai, de părăsi funcțiile obținute în cadrul USL și până la zvonistica internă care speculează pe ambele direcții posibile, spre Orban sau spre Tăriceanu.

Nu în ultimul rând chiar semnalul de alarmă tras de președintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, care s-a exprimat la vremea respectivă împotriva părăsirii USL și care acum, cu ocazia împlinirii a venerabilei vârste de 97 de ani, de la înălțimea conferită de funcția onorifică, i-a transmis lui Antonescu că fără minim 20% obținute la europarlamentare, ”putem pleca acasă”. Este de la sine înțeles că onoarea îl obligă pe Quintus să-și depună solidar demisia cu cea a liderului PNL, deși deciziile păguboase electoral au fost luate și impuse unilateral de Crin Antonescu, care a și forțat votul pentru ruperea USL printr-un lobby extrem de agresiv în partid.

Din exteriorul partidului momentul Iohannis a fost privit de electorat și comentatorii politici la fel de critic. Cel puțin suspectă, reacția lui Crin Antonescu de a-l scoate complet pe Iohannis din discursul de motivație a ruperii alianței, după ce funcțiile solicitate pentru acesta au fost chiar buturuga mică care a răsturnat carul mare al USL, a fost extrem de rău primită de populație.

Cei peste 7 milioane de români care au votat în vrac social-democrați și liberali în 2012 doar pentru a scăpa de Băsescu și camarila prezidențială, l-au taxat fără nicio reținere pe Antonescu. Nu poți să te opui voinței populare care te-a adus pe val, la putere, declarând în contradictoriu cu milioane de români că Băsescu nu mai este adversarul principal. Este pur și simplu o sinucidere politică, cu atât mai inexplicabilă cu cât vine din partea cuiva care părea să urmărească extrem de pedant, aproape populist reacțiile de simpatie sau antipatie ale electoratului. La ora actuală PNL se poate lăuda că a căzut de la un 25% estimat înainte de plecarea din USL, la un 15%

Nu putem să înțelegem care este în acest moment strategia pe termen scurt a liberalului, care evoluează haotic. Atât Victor Ponta cât și Traian Băsescu, aflați pe cursul de coliziune ales de Crin Antonescu, s-au dat la o parte. Premierul Victor Ponta a evitat în ultima clipă conflictul, l-a sprijinit pe disidentul Tăriceanu la șefia Senatului și a lăsat, simbolic, ușa guvernării pentru o eventuală revenire a liberalilor, după dușul rece al alegerilor din 25 mai.

Traian Băsescu s-a dat și el la o parte de pe această traiectorie, dar Antonescu nu pare să sesizeze. De ce mai continuă liderul liberal eforturile de apropiere de un Băsescu indiferent, care și-a uitat promisiunile fantasmagorice din clipa în care i-a fost clar că manipularea PNL n-a funcționat cum își dorea? Crin Antonescu în mod evident nu a reușit nici să-l ciocnească pe fostul său aliat, nici să se apropie de fostul adversar pe care acum îl reevaluează de zor. Un risc major de carambol persistă, însă, cu atât mai grav cu cât Antonescu pare să-l ignore. Este vorba de tamponarea frontală, la urne, a voinței celor 7,4 milioane de alegători pe care nimic nu i-a motivat din 2012 și până în prezent să-l reevalueze pe președintele Băsescu.