Aproximativ 56.000 copii de vârsta învăţământului primar nu merg la şcoală

Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 arată că majoritatea copiilor din grupa de vârstă 7-10 ani care sunt în afara sistemului au fost şcolarizaţi dar au renunţat la şcoală, iar majoritatea copiilor care abandonează şcoala în învăţământul primar o fac fie pe parcursul primului an (din cauza inadaptării la mediul şi cerinţele şcolare), fie ulterior, în multe cazuri din cauza situaţiilor de repetenţie sau repetenţie repetată, transmite Agerpres.

O analiză comparativă a situaţiei abandonului şcolar în funcţie de mediul de provenienţă al copiilor arată că aceia din mediul rural se confruntă mai des cu riscul de abandon în învăţământul primar, prin comparaţie cu cei din mediul urban. Astfel, speranţa de viaţă şcolară a acestora este de 3,3 ani în comparaţie cu 3,7 ani.

De asemenea, abandonul şcolar a crescut constant după momentul trecerii la 10 ani de şcolaritate obligatorie, chiar dacă situaţia s-a ameliorat uşor în ultimii trei ani. În anul şcolar 2012/2013, valoarea indicatorului a fost de 1,6%. În cazul acestui indicator nu apar diferenţe semnificativ pe medii de rezidenţă însă metoda de calcul (intrare/ieşire) are o serie de limite. Este important de remarcat şi faptul că acest indicator înregistrează un decalaj constant pe sexe: mai mulţi băieţi din ciclul primar abandonează şcoala, comparativ cu fetele.

O condiţie pentru asigurarea cuprinderii tuturor copiilor în această formă de educaţie este şi asigurarea unei experienţe de frecventare a învăţământului preşcolar. Numeroase studii demonstrează faptul că există o legătură directă între frecventarea grădiniţei şi parcurgerea cu succes a etapelor următoare de educaţie. La nivelul anului 2011, România era cu mai mult de 10 puncte procentuale sub ţinta stabilită la nivel UE pentru 2020 în ceea ce priveşte participarea la învăţământul preşcolar (grupa de vârstă 4-5 ani) de 95%.

Măsura de introducere a clasei pregătitoare oferă oportunitatea de a ameliora acest indicator, însă statisticile oficiale nu mai oferă date în prezent cu privire la ponderea copiilor înscrişi în această clasă care au frecventat anterior grădiniţa. În anul şcolar 2011/2012, 7% dintre elevii care au intrat pentru prima oară în clasa I nu au avut această experienţă şi, implicit, au fost mai puţin pregătiţi pentru a avea un debut al şcolarităţii de succes.

"Scăderea drastică a capacităţii creşelor ca unităţi de educaţie timpurie reprezintă un motiv de îngrijorare din perspectiva asigurării respectării dreptului la educaţie pentru copiii de vârstă mică - de la un număr total de 76.944 de paturi în anul 1990, la 19.718 în anul 2001 şi ajungând la 14.880 în anul 2010. Pe de altă parte, nici sectorul privat nu a oferit o variantă alternativă, numărul total al copiilor care frecventau creşe private în anul 2010 fiind de doar 6.225", arată strategia.

Deşi numărul mediu de copii/clasă este mai ridicat în mediul rural (18 copii/clasă) în comparaţie cu mediul urban (15 copii/clasă), ponderea copiilor care frecventează grădiniţa în totalul copiilor de vârsta învăţământului preşcolar este cu aproximativ 6 puncte procentuale mai redus în rural. Cea mai mare diferenţă o întâlnim în cazul copiilor de 3 ani (peste 86% dintre copiii de această vârstă din mediul urban merg la grădiniţă în comparaţie cu aproximativ 70% în rural). Această situaţie se explică, în primul rând, prin distanţa medie mai mare faţă de grădiniţă şi prin condiţiile mai dificile de acces în mediul rural (drumuri, transport), în special în cazul unor condiţii meteorologice nefavorabile.

Citeşte şi: Un copil român din 3 este sărac şi 52,2% dintre copii se află în risc de sărăcie

Asigurarea oportunităţilor egale tuturor copiilor rămâne o prioritate şi pentru nivelul gimnazial de învăţământ. Ca şi în cazul învăţământului primar şi aici întâlnim un număr semnificativ de copii care sunt în afara sistemului de educaţie. Comparând populaţia de vârstă corespunzătoare (11-14 ani) cu cea care este înscrisă oficial, se constată că peste 60.000 de copii nu mai frecventează învăţământul gimnazial. Durata medie de frecventare este de 3,8 ani în cazul mediului urban şi de doar 3,1 ani în cazul mediului rural.

De asemenea, valoarea ratei abandonului este mai ridicată în mediul rural (2,1%) în comparaţie cu mediul urban (1,8%), iar diferenţele pe sexe devin mai accentuate în comparaţie cu învăţământul primar. Astfel, fetele au o rată a abandonului de 1,7%, în timp ce băieţii au 2,2%. Din perspectiva evoluţiei pe clase, clasa a V-a înregistrează valorile cele mai ridicate, ceea ce demonstrează, în egală măsură, dificultăţile de adaptare ale unor copii la cerinţele noului nivel de învăţământ, cât şi lipsa de sprijin pentru aceştia din partea familiei, şcolii sau comunităţii.

'Este important de remarcat şi faptul că numărul total de copii care au abandonat şcoala în cursul anului şcolar 2011/2012 per total în învăţământul primar şi gimnazial a fost de peste 28.000 de elevi. Ratele importante de repetenţie pe parcursul întregului învăţământ obligatoriu, cât şi numărul relativ ridicat de elevi care au depăşit cu un an sau mai mult vârsta teoretică a clasei pe care o urmează conduc, de asemenea, la creşterea riscului de abandon şi, implicit, la o pregătire insuficientă pentru un rol activ în societate. Acest lucru este accentuat de ponderea încă relativ redusă a celor care ulterior se întorc în sistemul de educaţie, de exemplu prin programe de tip 'A doua şansă'', mai semnalează documentul publicat de Ministerul Muncii.