Țăranii de la 1907 se mai răscoală o dată, în mormânt

Limitele clare de demarcație a bunului-simț au fost din nou încălcate la Siliştea – Pungeşti, în judeţul Vaslui. Nimeni nu a mai cutezat de această dată să se ia la trântă cu jandarmii sau să nesocotească proprietatea privată, de această dată cea abuzată de zor fiind însăși istoria națională.

Un grup de localnici și nelipsiții agitatori ”ecologiști” au pus în scenă, duminică, pentru mai bine de trei ore, o mascaradă nedemnă în care s-au amestecat în devălmășie absurdă istoria zbuciumată a răscoalei țărănești de la 1907 cu sfeștania religioasă şi mitingul de protest la adresa explorărilor Chevron în perimetrul din zonă. Ce are în comun răscoala ţărănimii din 1907 cu actele de vandalism și încălcare brutală a dreptului de proprietate din prezent? Greu de spus și lăsat la nivel de sugestie subliminală.

Desigur că oricine are dreptul să comemoreze ce moment istoric vrea și oriunde dorește... Dar problema nu este doar a unei veritabile blasfemii la adresa unei drame a istoriei naționale ce nu se mai regăsește în istoria prezentă. Situația României și a iobagilor de la 1907 nu are nimic în clin sau în mânecă cu situația prezentă a unei țări recent admisă în UE și care beneficiază, în sfârșit, de libertate democratică de mai bine de 24 de ani încoace. Dincolo de ofensa adusă istoriei, bâlciul comemorativ de la Pungești reprezintă un precedent extrem de periculos, peste care nimeni nu ar trebui să treacă nepăsător.

Conform logicii piariștilor evident implicați într-un proces de confiscare a unor simboluri istorice, oricine are ceva de revendicat în România ar fi suficient să-și identifice o filiație istorică ce ar justica per se orice încălcare, oricât de brutală, a unor legi care prin însuși caracterul lor democratic sunt garanția normalității de care se bucură un popor întreg. Imaginați-vă, de dragul argumentației că oricând o hoardă de vandali anarhiști v-ar putea încălca, distruge și incendia proprietate personală, pretinzând în fața legii că nu fac altceva decât să aducă la zi, să spunem, lupta dacilor cu romanii. Sună distractiv, dar fondul problemei este profund viciat și cu iz de rău augur, interbelic. Amestecarea istoriei naționale pe post de scut justificativ în problemele de natură juridică și economică ale prezentului este o eroare fatală cu implicații care ne-ar putea costa cândva puncte importante la nota de țară a Uniunii Europene.