Baku – Aliyev bun şi Aliyev rău pentru președinții Băsescu și Iohannis

Multe s-au scris şi multe s-au mai şi spus despre vizita premierului Victor Ponta la Baku. Dincolo de reacţia administraţiei prezidenţiale, care pare mai degrabă preocupată de caracterul formal al vizitelor premierului – în principiu, Victor Ponta poate vizita orice ţară „dacă îi cere voie" preşedintelui, cea mai surprinzătoare reacţie venită din partea mai multor media este denunţarea în sine a oportunităţii deplasării lui Victor Ponta la ceremonia de deschidere a unui eveniment la care România este oricum reprezentată de sportivii săi .

Citește și:  Victor Ponta, vizită în Azerbaidjan la ceremonia de inaugurare a Jocurilor Europene

Evident, criticile nu sunt niciodată lipsite de argumente. Acestea însă fac parte din arsenalul retoric anti-PSD. Premierul nu s-a dus pur şi simplu la Baku pentru a urmări obiective de politică externă, ci pentru că este în continuare exponentul gândirii totalitare comuniste, pentru că are o afinitate cu dictatorii lumii a treia, pentru că este lacheul Moscovei sau pentru că doreşte să şantajeze partenerii occidentali ai României. Inclusiv argumente psihologice au fost vehiculate – pe unul dintre cele mai importante portaluri de comentarii se argumenta că Victor Ponta simte inconştient nevoia de a fi alături de lideri autoritari precum Putin, Erdogan sau Aliyev.

Cu toate că o dezbatere asupra relaţiilor externe ale României, în special cu state autoritare sau dictatoriale este oportună – urmăm un curs principial sau avem liber la un pragmatism ce poate duce până la amoralitate, vizita la Baku şi modul în care presa a reacţionat la ea este mai degrabă o nouă dovadă de ipocrizie instituţionalizată, care nu are alt obiect decât reactivarea aceloraşi clişee anti-PSD.

Nu mai demult de 24 septembrie 2007, preşedintele Traian Băsescu participa la ceremonia de inaugurare a aleii „Heydar Aliyev" din Parcul Tei.

Comunicatul de presă al Preşedinţiei sublinia că „Preşedintele României a apreciat că inaugurarea, la Bucureşti, a Fundaţiei şi a aleii «Heydar Aliyev» reprezintă semnul respectului «pe care poporul român îl are pentru istoria poporului azer şi pentru liderul politic care a redat acestui popor libertatea acum mai bine de 15 ani».

"Heydar Aliyev este un erou al azerilor, un prieten al românilor", a continuat Preşedintele."

Cu aproape un an înainte, în decembrie 2006, acelaşi preşedinte condamnase explicit regimul comunist. Ceea ce nu îl împiedica să participe alături de Ilham Aliyev să participe la această festivitate, în care Bucureştiul era decorat cu bustul unui general KGB, membru între 1982 şi 1987 al Biroului Politic al Comitetului Central al PC al URSS şi fondator al petro-dictaturii azere.

Citeşte şi: Klaus Iohannis: Nu am ştiut de vizita lui Victor Ponta la Baku. Aflu, cum spuneţi voi, pe surse

Mai mult, respectul pentru drepturile omului şi pentru democraţie, alături de condamnarea comunismului nu l-au împiedicat pe preşedintele Traian Băsescu nici să primească din partea lui Ilham Aliyev ordinul „Heydar Aliyev" la 18 aprilie 2011, pentru „merite speciale în dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi cooperare între România şi Azerbaidjan".

De altfel, surprinderea administraţiei prezidenţiale cu privire la vizita premierului ar fi putut fi temperată de George Scutaru. În scurta sa trecere pe la Cotroceni, acesta ar fi putut să îi amintească preşedintelui Iohannis că, surprinzător, România are un parteneriat strategic cu Azerbaidjanul. George Scutaru îl interpelase pe ministrul de externe român cu privire la starea parteneriatelor strategice ale ţării, primind un răspuns pe 26 aprilie 2011.

Vezi aici documentul MAE.

Nu este lipsită de interes nici încheierea acestui parteneriat, tot în mandatul unui preşedinte de dreapta - "Declaraţia privind stabilirea unui parteneriat strategic între România şi Republica Azerbaidjan" a fost semnată de ambele părţi în timpul vizitei oficiale din 28-30 septembrie 2009 a lui Ilham Aliev în România. Cu ocazia vizitei, acorduri de cooperare cu ministerele azere ale Sănătăţii, Agriculturii şi Externe au fost semnate, de ministrul, la acea vreme, Ion Ariton (între altele, fost prefect şi actual senator de Sibiu).

Cea mai spectaculoasă însă este vizita lui Mihai-Răzvan Ungureanu la Baku pe 30 octombrie 2012. În plină campanie electorală, fostul premier al României, declara că „exista atat disponibilitate, cat si potential pentru a dezvolta acest dialog si, in acelasi timp, pentru a stabili planuri concrete pentru promovarea marilor investitii azere in Romania. Ne dorim ca Romania sa reprezinte in continuare un punct central in planurile economice ale Azerbaijanului".

Acum, că scorul din 2012 poate cerea alte vizite externe pentru Forţa Civică, este o cu totul altă discuţie.

Concluzia: este cât se poate de normal să discutăm despre partenerii politici ai României şi despre dezirabilitatea unor legături cu dictaturile ereditare bazate pe petrol.

Cu toate acestea, dacă Ponta este de blamat pentru vizita la Baku, atunci nu putem să lăudăm cum Traian Băsescu s-a lăsat decorat şi lăudat de un dictator pe altarul interesului naţional, cum MRU a făcut o eficientă campanie electorală la Baku, iar preşedintele Iohannis menţine în continuare un parteneriat strategic inteligent cu micul stat caucazian.

Spectrul preşedinţilor Aliyev poate fi în continuare invocat ca Bau-Bau sau ca arătător cu care poate fi plesnit peste degete orice pesedist incomod: când un preşedinte de dreapta tămâiază orgoliile azere, dăm dovadă de inteligentţă politică; când un pesedist se vede cu Aliyev, este vorba de trădarea intereselor occidentale ale României.