Baschetul „de stradă”, o gură de oxigen pentru sportul românesc

Sportul din curtea şcolii sau de stradă mi-a marcat copilăria. Imediat după ore sau când reuşeam să prind ceva timp liber eram pe terenul de sport implicat trup şi suflet în micile noastre competiţii. Deseori disputele erau foarte aprinse şi au fost câteva momente când pasiunea a depăşit scopul pentru care eram acolo. Sportul, de orice fel, era o plăcere, iar cuvântul obezitate nu era în vocabularul nostru.

Acum, sportul devine o excepţie printre cei mici. Sunt rare momentele când terenurile de sport ale şcolilor sau spaţiilor dintre blocuri sunt ocupate. Imaginiile cu tineri care manipulează ultimele modele de gadgeturi sunt din ce în ce mai frecvente. La fel şi ştirile în care România apare pe locuri fruntaşe la obezitatea infantilă în Europa. Normal că printre factori nu este numai lipsa sportului, ci şi o alimentaţie sănătoasă.

În acest context aproape apocaliptic, în care sportul românesc încearcă să-şi recapete suflul normal, ştirea că baschetul de „stradă”, cunoscut sub numele de streetball,  ar putea deveni disciplină olimpică a venit ca o gură de aer. Dacă nu ştiaţi, streetball se joacă trei la trei, cu aproape aceleaşi reguli ca la competiţia mamă baschet, însă regulile nu sunt la fel de stricte.

Acest sport a început să fie foarte îndrăgit în România, iar vârful de formă a fost consacrat în 2012 atunci când ţara noastră a învins naţională reprezentativă a SUA la Campionatul Mondial. Unul dintre artizanii acelei victorii, Angel Santana, cel care a marcat coşul victoriei cu SUA, a declarat că „pentru mine baschetul 3×3 este o formă de relaxare. În baschetul cinci la cinci e mai mult profesionism, e mai multă seriozitate, nu te poţi manifesta cum vrei tot timpul. Dar aici mă simt liber, mă simt în largul meu şi chiar dacă pe teren se dau lupte adevarate, la final toţi trebuie să fim prieteni. Streetball-ul înseamnă relaxare, distracţie şi asta încerc să fac”. După spusele acestuia, România poate avea avea un cuvânt important de spus în competiţiile internaţionale. „A fost primul campionat mondial şi cred că dacă aduceam o echipa mai puternică am fi putut reuşi ceva şi mai frumos”.

Acest succes internaţional a făcut acest sport şi mai atractiv. Cifrele arată că în prezent sunt aproximativ de 2.900 de jucători activi, iar implicarea persoanelor publice îl face şi mai vizibil. Mihai Covaliu, campionul Olimpic al României la spadă la Jocurilor Olimpice de la Sydney (2000), este un împătimit al acestui sport. În contextul organizării Campionatului naţional de Streetball 3x3 în acest weekend, în Bucureşti, olimpicul a declarat că „ori de câte ori am puţin timp liber mai schimb disciplina, vin să joc baschet. E un sport frumos, e un sport care prinde din ce în ce mai mult la public şi cred că are şi un viitor foarte foarte bun”.

Competiţia din acest weekend se bucură de un real succes având în vedere că deja s-au înscris pentru primul turneu Sport Arena Streetball 156 de echipe, în contextul în care limita maximă este de 200 de echipe. Menţionăm că turneul are loc între 24-26 mai pe terenurile din Universitatea Politehnică Bucureşti.

Îmbucurător este faptul că românii îşi doresc să facă sport şi se pare că ţara noastră dispune de reale talente. Emanuel Cate, fost caştigător al titlului mondial la baschet 3×3 la World Children Games (Ankara, 2011), este foarte aproape de un contract istoric cu Real Madrid, anunţă sursa www.3la3.ro.

Este regretabil că nu se acordă mai multă atenţie acestui sport, având în vedere talentele din liceu. Dar cu siguranţă pasiunea poate învinge, mai ales că premierul Victor Ponta este un fan declarat al baschetului. Acesta a subliniat la conferinţa „Sportul românesc - momentul zero", din martie anul acesta, că este România are nevoie urgentă de eleborarea unui pachet legislativ pentru susţinerea sportului românesc. Să sperăm că pasiunea pentru spor şi dorinţa lui de a schimba România va învinge. Şi nu cred că ar mira pe nimeni dacă premierul ar fi unul dintre spectatorii turneului din acest weekend.