Băsescu și lista SIE - o fi vrut să vadă dacă e vreun acoperit printre procurorii care l-au săltat pe Mircea

Teodor Meleșcanu, fostul director al SIE, a venit cu dezvăluiri extrem de grave. Președintele a insistat în mai multe rânduri pe lângă conducerea serviciului de informații pentru obținerea unor informații clasificate, ceea ce este cu totul și cu totul împotriva legii, un prag imposibil de depășit chiar și pentru un personaj ca Traian Băsescu, specializat pe interpretări și speculații pe marginea textelor constituționale, în vederea lărgirii prerogativelor și privilegiilor proprii.

Când a fost refuzat, Traian Băsescu nu s-a dat în lături de la amenințări directe, Teodor Meleșcanu afirmând cât se poate de răspicat în acest sens că președintele l-a amenințat cu demiterea. După războaiele sale publice cu presa și cu magistrații, iată că va rămâne consemnat că președintele României a încercat să încalece și serviciile de informații. Bine, dar nu este președintele țării? Această întrebare a fost sugerată insistent și speculată abil de partizanii președintelui Băsescu. Răspunsul a venit tot din partea lui Teodor Meleșcanu, sub forma unor precizări făcute într-o conferință de presă televizată ce a survenit deja după demisia acestuia din fruntea SIE. Președintele României, ca atare, este beneficiarul muncii de informare al serviciilor românești. Acestea, precum în orice altă democrație de pe glob, oferă informări și sinteze funcționând după principiul ”cere și ți se va da”. Mai mult, dacă sesizează pericole sau alte schimbări esențiale pentru siguranța națională, serviciile îl informează din oficiu pe șeful statului. Serviciile de informații sunt ca o clădire cu foarte multe ferestre prin care locatarul poate privi în orice direcție dorește. Singurul lucru pe care nu-l vede însă, pentru că nu-l poate vedea, este sticla transparentă a geamului.

Legea interzice sub rezerva unor pedepse draconice orice indiscreție, orice deconspirare. Chiar și președintele, oricât ar dori Traian Băsescu să sugereze alfel, evoluează în limitele legii și nu poate trata o instituție sau alta ca pe propria moșie. Precizarea făcută de Meleșcanu poate fi rezumată astfel: președintele poate solicita și va primi produsul muncii noastre, nu și instrumentele pe care le folosim! De ce? Pentru că , în primul rând, s-ar acumula prea multă putere în mâinile unui singur personaj iar România, ca și orice țară din lume, ar mai rămâne o democrație doar cu numele, pe hârtie. În al doilea rând pentru că un personaj, fie acesta și președinte, este un simplu om, un politician aflat pe o perioadă definită într-o funcție care-l expune unor pericole și tentații. Ar fi o prostie extremă să ne imaginăm că cineva este deasupra oricărei greșeli și a devenit imun la corupție prin simpla obținere a funcției de șef al statului.

Președintele unei republici este doar funcționarul cel mai înalt în grad al acelei republicii și nu unsul lui Dumnezeu pe pământ. Traian Băsescu, ca orice funcționar este coruptibil și chiar în acest moment sunt numeroase suspiciuni de fraudă, corupție și abuz în serviciu ce planează asupra sa. De ce ar avea la dispoziției un astfel de personaj vulnerabil din prea multe puncte de vedere pâinea și cuțitul serviciilor de securitate? Un singur exemplu alarmant merită luat în calcul legat de Traian Băsescu, cu mențiunea că nu e singurul. Ținem minte sceneta patetică interpretată de Băsescu la arestarea fratelui său, când a declarat că între independența Justiției și interesul propriei familii o va alege mereu pe prima. Frumoasă declarație, dar cam fără conținut, căci același Traian Băsescu declară mai aproape de zilele noastre că dosarul DNA ce a condus la arestarea fratelui său este ”o făcătură milițienească”. Acesta este deci cel care a vrut în repetate rânduri listele complete ale ofițerilor acoperiți ai serviciilor române de informații...