Băsescu visează România cu opțiuni de Dreapta

În discursul rostit la Curtea Constițională cu ocazia ceremoniei de validare a președintelui ales Klaus Iohannis, Traian Băsescu a făcut afirmația de mai sus, din care se pot trage o mulțime de concluzii, mai puțin cea intenționată de președinte, și anume că românii ar avea înclinații ideologice de dreapta.

Iohannis a moștenit România lui Băsescu. Este pentru prima dată când Băsescu vorbește cu subiect și predicat, într-un context oficial, despre posteritatea sa. Ceea ce presa a spus cu mult timp înainte, faptul că Iohannis este urmașul lui Băsescu, e confirmat acum de acesta cu zâmbetul de buze la CCR.

Citeşte şi: Vrea Iohannis să continue modelul Băsescu de raportare la electorat?

Traian Băsescu a fost ales în 2004 din partea Alianței Dreptate și Adevăr, fiind membru al Partidului Democrat, formațiune care făcea parte din Internaționala Socialistă la momentul respectiv. Băsescu nu a fost niciodată într-un partid de dreapta sau centru-dreapta, nici la conducere, nici ca simplu membru, iar afiliația sa cu ideologia dreptei a fost una construită exclusiv din vorbe.

În 2009, la depunerea jurământului de către primul Guvern Boc, alcătuit din PDL și PSD, Băsescu era încântat: “În sfârşit, îmi văd visul cu ochii”. O coaliție stânga-dreapta era un “vis” pentru Băsescu la sfârșitul primului mandat, iar acum acesta abia dacă mai recunoaște că a fost vreodată de stânga, deși doar de stânga a fost.

Un lucru să fie clar: România nu are opțiuni de dreapta sau de stânga, pentru că, la scară mare, românii nu cunosc îndeajuns de bine diferențele ideologice dintre socialism și liberalism, sau dintre un stat social și un stat minimal.

Citeşte şi: Băsescu, primele declarații la ceremonia de validare a lui Iohannis: "Mă bucur că a venit și ziua asta..."

Alegerile prezidențiale nu sunt un indicator pentru preferințele ideologice ale electoratului. Parlamentarele erau, pe vremuri, atunci când legislativul era ales prin vot proporțional de listă, dar prezidențialele în niciun caz. Alegerea președintelui se face printr-un vot emoțional, puternic personalizat și doar un diletant ar presupune că cei aproape 2 milioane de alegători care nu s-au prezentat decât în turul II ar avea o opțiune ideologică clară sau că factorul ideologic ar fi fost decisiv în stabilirea rezultatului.

Atât timp cât nu vom renunța la ‘votul negativ’, să punem ștampila pentru ceva, nu împotriva cuiva, nu vom avea cum să știm cu adevărat către ce înclină electoratul din punct de vedere ideologic. Dar mai este de făcut multă educație politică și civică până atunci...