Bătaie între Băsescu și Macovei: al cui om de paie a fost Morar?

Primul și cel mai amuzant exemplu care ne vine în minte ar fi redefinirea ariei și competențelor ce revin STS: Traian Băsescu a contrazis public o caracteristică tehnică banală, aflată la vedere chiar pe pagina oficială de internet a instituției, când a declarat că STS nu are abilități de localizarea a apelurilor de urgență făcute din rețele de telefonie mobilă. O scăpare mai spectaculoasă de atât a mai avut celebrul domn Săftoiu, în fața unei comisii parlamentare, când dădea din casa SIE despre echipamente și activități de interceptare ilegale. Ca să vă faceți o idee, nu mai departe de al doilea război mondial, pentru erori mult mai mici, oficialii japonezi se sinucideau cu fast, pentru a spăla rușinea prin sânge.

Băsescu a avut scăpări la fel de spectaculoase și în zone fără miză instituțională. Să ne amintim cum , sărutat de muza improvizației tembele și furat de peisajul plin până la refuz de țuțări și aplaudaci, și-a rebotezat formațiunea politică, numindu-l copil prematur, mai pe șleau un avorton. Etichetă mai lipicioasă decât aceasta, nu ținem minte să-i fi aplicat decât Ion Iliescu fostului ministru de Externe, Mircea Geoană. Episodul sincerității comunicaționale băsiste dusă la extrem a fost remarcată pe blogul său și de fostul premier Năstase, care a și atras atenția că discursul prezidențial a fost curățat ulterior, inclusiv de referirile neinspirate făcute Băsescu, prin care le reamintea celor din auditoriu că, aflat în campanie electorală, a promis mereu ”țepe în Piața Victoriei”, o dovadă atât de evidentă de influențare a Justiției în ambele sale mandate încât Năstase a numit-o ”un autodenunț”.

Iată cum ajungem la reorganizarea instituțiilor ce deservesc președinția, amintită mai sus. Toți aceia care sunt responsabili de imaginea președintelui Băsescu și care ar trebui să-i asigure inclusiv cadrul discursiv constrângător, s-au transformat din antemergători în cei care vin cu tomberonul curățeniei din urmă, strângând mizeria și ascunzând urmele.

Cea mai recentă scăpare în discursul lui Băsescu, care a impus o urgentă cosmetizare post-festum, sunt referirile atât de prostești la Morar, Kovesi și Macovei, încât a trebuit ditamai Dan Tăpălagă să-și sacrifice din timp și energie, pentru a ne re-analiza și a ne explica, mult mai corect din punct de vedere politic, ce a vrut de fapt să ne zică președintele. Cu tot respectul pentru efortul distinsului propagandist, sau tocmai pentru că domnia sa a făcut o treabă atât de bună luminând beznoasele ziceri prezidențiale, noi ne vom rezuma la comentarea afirmațiilor făcute de Traian Băsescu așa cum le-am înțeles noiși cu noi și restul cetățenilor.

Ca de obicei, esența problemei trimite la o supărare care-l apasă pe suflet pe Traian Băsescu. Vedeți voi, dragi prieteni, Monica Macovei nu-i tocmai ”domnul chestor”, să-i dai scurt și cu sete peste nas, din rever dacă se poate. Așa că Traian Băsescu aproape a stors o stolo-lacrimă, rememorând momentul când a pescuit-o, biata de ea, dintr-un biet ONG și a făcut-o direct ministru, cu superputerea cu care l-a investit națiunea. Ce fel de ministru și-a făcut Băsescu, cu mâna lui, își aduc aminte toți aceia care nu au trecut cu vederea prea-desele acuzații de neconstituționalitate aduse acțiunilor Monicăi Macovei al cârma ministerului Justiției. De pomină a rămas recomandarea medievală de aprobarea interceptărilor telefonice, fără mandat judecătoresc, o năzbâtie pentru care ar fi pupat-o pe amândoi obrajii chiar și Nicolae Ceaușescu.

Dar supărarea lui Băsescu nu se referă la palmaresul erorilor de pilotaj colecționate de ingrata sa protejată de odinioară. Băsescu nu digeră nici acum faptul că Macovei l-a ales pe Blaga, ajutată și de motivația implicită a unui nou mandat de europarlamentar. De aici desele referiri caustice la ”revenirea” de la Bruxelles, pe cai mari, care e ”ușoară” precum ușoare sunt și lecțiile ținute de sus de Macovei, cât timp el, eroicul președinte cât-pe-ce-să-fie-demis-de-două-ori, dă lupte grele corp la corp cu USL-ul lui Victor Ponta.

Problema cu frustrările și nostalgiile lui Băsescu la perioada de amor politic cu Macovei este că readuc la suprafață amintiri prea puțin ordonate și cu atât mai greu de cenzurat. Veni vorba, chipurile, despre meritul ”descoperirii” lui Daniel Morar și a Laurei Codruța Kovesi. În stilul poticnit și greu de urmărit, de weekend, Traian Băsescu ar fi vrut să-i i-a Monicăi Macovei ”meritul” descoperirii lui Morar, însă nu a făcut decât să declare clar, la lumina zilei, adevărul despre jocurile și dialogul eminamente politic prin care a fost impus Morar la șefia DNA.

Detaliul este de natură a arunca o lumină nouă asupra mult prea edulcoratei cariere profesionale a procurorului în persoana căruia mulți s-au grăbit să vadă un comisar Catani al României.

Pentru cei care țin minte (mai ales) punctele negre ce-i revin lui Daniel Morar, printre care îngroparea celebrului dosar Flota, declarația lui Băsescu care a afirmat cu subiect și predicat că el i-a cerut ministrului Monica Macovei numirea acestuia la șefia DNA este din categoria adevărului dezvăluit chiar de gura păcătosului. Traian Băsescu a recunoscut că l-a cerut pe Daniel Morar la DNA. De la această declarație publică ar trebui revăzute de urgență toate acțiunile lui Daniel Morar în fruntea acestui organism, dar mai ales acelea care i-au rezolvat unele probleme de natură juridică autoritarului președinte Băsescu.