Bogdan Teodorescu: Băsescu și ai lui la putere? Dacă îl votăm pe Antonescu, asta ne așteaptă

Despre Crin Antonescu s-a spus, imediat după ruperea PNL din USL, că este un lider foarte asemănător lui Băsescu, în sensul că este capabil să se răzbune până la capăt pe partidul care nu-l mai vrea în fruntea sa. Paralela, desigur, este între Crin, care-și pune interesul personal pentru funcția de la Cotroceni mai presus de interesul PNL, și Traian, care, supărat pe un PDL care-i nesocotea ambiția de a rămâne șeful din umbră, a făcut tot posibilul să atace și să distrugă PDL. Între timp, evoluția lui Crin Antonescu se radicalizează și mai mult. Nici nu se mai pune pe tapet relația lui Crin Antonescu cu partidul său, ci cu România. Ar fi în stare liderul liberal să nesocotească interesul național, înlăturat din drumul pe care și-l visează cu obstinație să nu se oprească decât în curtea Palatului Cotroceni? Analiștii politici spun că da. O spune și profesorul Bogdan Teodorescu, în ultimul său interviu televizat: „Prefer un președinte care își strică poziția pentru a salva România decât un președinte care calcă România în picioare pentru funcție”.

Pentru că, trebuie spus, asta a dat de înțeles Antonescu în ultimele declarații făcute. Deși s-a dat de ceasul morții să nege o apropiere de Traian Băsescu și negocierea cu acesta a funcției de premier, liderul liberal scapă acum porumbelul, fără să clipească, când afirmă că în turul II va susține orice candidat al dreptei. Da, șocant, cel care încă se încăpățânează să-și enunțe șansele pentru Cotroceni a început să discute despre alți candidați ai dreptei, de susținut... oricine ar fi ei. Păi să vedem, pe cine ar putea susține cel care insista că nu a re nevoie de certificate de „anti-băsist”. Pe cine ar vota domnul Antonescu, pe cine ar prefera dintre MRU, Udrea sau Predoiu? Căci oricare din cei menționați îl vor impune în momentul doi la Palatul Victoria pe Traian Băsescu, cel cu rocada ”Putin-Medvedev” respectiv președinte-premier, manevră despre care liberalul insista că este de nediscutat și, într-un cuvânt, imposibilă de aplicat în România.

Iată cum devin lucrurile și imposibilul devine posibil. „Antonescu a făcut 67% în parlamentare. A obținut 7.4 milioane de voturi în numele USL și îi aduce la putere pe Udrea, Ungureanu, Predoiu?! Aceștia sunt cei 3 candidați ai dreptei. PNL votează pe Udrea sau Ungureanu la prezidențiale?! A doua afirmație – va scoate PSD de la guvernare împreuna cu Ponta. PSD are peste 40% in Parlament. Antonescu face majoritate aducând la putere partidul lui Udrea, Blaga?! Efortul din 2012 înseamnă că dacă îl votăm pe Antonescu o să avem guvern cu Boc, Udrea? USL s-a făcut dându-l jos pe Ungureanu. Antonescu îl aduce înapoi pe Ungureanu? Este clar. Dacă îl votăm pe Antonescu asta ne așteaptă”, a concluzionat Bogdan Teodorescu.

Atenționarea politologului are un fundament cât se poate de real. Crin Antonescu a nesocotit interesele PNL, retrăgându-l dintr-o alianță politică în cel mai nepotrivit moment cu putință, pentru simplul motiv că nu-i ieșeau propriile pasențe și socoteli politice. Antonescu nu a tolerat nicio critică la adresa inițiativei descrisă de observatori ca o reală sinucidere politică. Orice opinie alternativă a fost privită cu ostilitate și tratată ca o disidență extremă. Pluralitatea discursului politic, această piatră de încercare a democrației, a fost practic anulată în PNL chiar de către liderul partidului. Acum jocul se repetă, dar cu o miză mult mai mare, cei afectați nefiind doar membrii PNL, ci toți cetățenii României. Ceea ce a început ca o discuție în contradictoriu între Crin Antonescu, vizibil obsedat de putere, și aliații săi riscă să degenereze în aranjamente care nu au nimic de-a face cu democrația, pentru că se vor face peste capul celor 7.4 milioane de români care au votat împotriva regimului Băsescu, indiferent cât de tare se străduiește acum liderul PNL să facă acest detaliu uitat. Dacă liderul PNL sa și-a reevaluat adversarii și prioritățile, e treaba și riscul său electoral, liber asumat. Dar nimeni și nimic nu poate susține teza pernicioasă conform căreia, o dată cu Antonescu toți românii și-ar fi revizuit antipatiile și simpatiile politice la fel de relevante în prezent cum au fost și în 2012.