Rata de schimb a unui lider de două parale

"La anumite case de sondaje, parcă aş fi valută: scad dramatic în fiecare săptămână. Mă întreb de ce mai fac obiectul atâtor dezbateri. Luaţi-vă de Vadim, că vine tare din urmă! De ce eu şi PNL-ul mai facem obiectul unei atenţii însemnate din moment ce ne prăbuşim dramatic?", s-a întrecut în ironii discutabile liderul liberal.

Că liderul PNL se hazardează, ar putea ghici cu ușurință oricine care-și mai poate aminti cum, într-un moment asemănător, în 2012, tabăra PDL se îmbăta cu aceeași apă chioară: sondajele sunt contrafăcute, n-avem de ce ne teme, vom învinge sau, mă rog, vom obține cel puțin un onorabil 25%. Dușul rece al realității s-a simțit atunci, paradoxal, invers proporțional cu distanța față de secțiile de votare, întrebații doar pe europarlamentarii lui Băsescu, care făceau fețe-fețe la Bruxelles, după ce-și căpiaseră în prealabil partenerii din PPE cu această propagandă edulcorantă, despre ”sondaje aranjate”. Bine, tot memoria bat-o vina, e drept că pe vremea aceea Crin Antonescu era exact în tabăra opusă și nu părea să aibă nimic, dar absolut nimic de reproșat acelorași sociologi și statisticieni. Acum, la mai bine de un an de când s-a lins pe bot de preferințele electoratului, Crin Antonescu pretinde, ca vulpea, că strugurii procentelor sunt acri și că celor care se ocupă de pronosticuri electorale le-ar cam puți gura a social-democrație. Mă rog, Crin Antonescu n-are decât să învețe pe pielea proprie că vremea manipulării sondajelor și a exit-poll-urilor a apus și că, în prezent, cine se joacă la marja de eroare se cam elimină singur din joc în branșa asta. Poți să te înjuri cu procentele nefavorabile din sondaje, e o preocupare relativ inofensivă, precum vorbitul cu pereții și liderul liberal ar putea să ia aminte în acest sens chiar la tribunul la care face referire, dar de ce și la ce bun să te bați singur în moalele capului cu ditamai statistica, ne scapă...

În continuare, Crin Antonescu se întreabă de ce se mai preocupă sondajele și analiștii politici de el, dacă este într-o asemenea cădere liberă. Asta se numește o interogare retorică, pentru că ni se pare virtual imposibil ca Antonescu să nu intuiască măcar răspunsul pe care-l ocolește în cele ce urmează cu atâta grijă. Nu șansele sale (inexistente) sunt cele care trezesc interesul, ci probabilitatea ca de leșul PNL-ului căzut într-o rână la următoarele alegeri să se folosească alte carnasiere politice, din spectrul populisto-popular din preajma președintelui Traian Băsescu. Dacă nu ar exista această probabilitate amenințătoare, punem pariu că nimeni nu l-ar mai deranja pe ”amuzantul” lider liberal din reveriile sale politice.