Călcâiul lui Ahile pentru Băsescu, comisia de anchetă pentru tranzacţia terenului agricol de la Nana

Cuiul lui Pepelea al scandalului din USL, comisia de anchetă pentru tranzacția terenului agricol de la Nana, pare a fi în același timp călcâiul lui Ahile pentru Traian Băsescu.

Este greu să decidem ce anume îl motivează mai tare pe președintele care ne inundă de la o vreme cu scuze și explicații ce alternează cu ieșirile furibunde ale cuiva vizibil iritat. În mod clar moșierul cu veleități latifundiare are de dat socoteală, dar este suspect stilul acesta în care refuză cu obstinație, prin interpuși, soluția comisiei, în schimb ajuns într-o emisiune de televiziune devine atât de defensiv încât mai mult de jumătate din timp și-a alocat-o scuzelor și explicațiilor pe această temă.

Dacă nu ar avea de ascuns nimic, nu ar zice nimic. Dar Băsescu zice și mai rău se afundă în glodul de Nana. Cei cu memorie bună au avut probabil o senzație de deja-vu - liberalul Varujan Vosganian pledându-și nevinovăția în fața colegilor, în loc s-o facă în fața judecătorilor.

Până la urmă, este vorba de același Băsescu care-și dădea odinioară demisia pentru a fi anchetat în dosarul Flota, unde a dispărut curajul președintelui de atunci ? Chiar așa, de ce s-ar teme Băsescu să-și expună motivațiile și să-și apere nevinovăția în fața unei comisii parlamentare. Răspunsul nu este simplu. Da, în mod evident Traian Băsescu pare să ascundă ceva în legătură cu acest scandal, pentru că rânjetul, ironiile și aroganța superioară atât de specifice acestuia au dispărut fără urmă de pe chipul președintelui. Poate că am trecut prea rapid peste detalii, cine știe, este posibil ca motivul angoasei prezidențiale să fie la suprafață, în văzul lumii, dar nimeni să nu fie atentă la acele detalii.

Pe de altă parte mai există ceva care-l deranjează extrem pe președintele pus în postura să dea explicații unei comisii. Traian Băsescu trebuie să pună simbolic un genunchi în pământ în fața unei comisii și în ultimă instanță a Parlamentului care stă în spatele acesteia. Acest ultim gest ar fi stigmatul umilitor al înfrângerii sale finale, după o lungă bătălie cu Parlamentul României.

Vă rog să remarcați că acolo unde președintele critică și atacă ”parlamentarii”, noi menționăm instituția. Da, suntem perfect de acord că nu suntem fericiții beneficiari ai celor mai culți, deștepți sau cinstiți parlamentari din istoria trecută, prezentă sau viitoare a acestei țări. Mai sunt și prea mulți pe deasupra... Parlamentarii sunt așa cum sunt, dar nu putem permite atacarea instituției, care este fundamentală în democrația țării noastre, prin portița oferită de pretextul ”parlamentarilor”, care nu sunt cei mai buni.

Insituția este fundamentală și rămâne perfectibiliă, în sensul că trebuie să sperăm ca, prin alegeri repetate, românii vor fi pe viitor capabili să-și aleagă reprezentanții cu mai mult discernământ. În acest domeniu speranța este absolut obligatorie. Instituția legislativului ca atare este sacră și nu putem admite atacuri la adresa acesteia, nici chiar dacă sunt mascate în critici. Până la urmă, românii știu că între un Parlament perfectibil și un autocrat cu tendințe tiranice, ceea ce rămâne important face distincția dintre democrație și orice altceva.