Care sunt autostrăzile pe care vom circula până în 2016

Fără a căuta neapărat să identificăm responsabili sau să stabilim vinovăţii, lipsa unor autostrăzi este în mod evident unul dintre minusurile deloc neglijabile care i se poate imputa ţării noastre în raport cu celelalte state din Uniunea Europeană. Discursiv, toate guvernările au susţinut obiectivul fundamental al integrării în UE, însă din punct de vedere al implementării strategiilor prin care România să recupereze decalajele înregistrate pe zona infrastructurii, rezultatele au fost mult sub aşteptări.

În tot acest peisaj trebuie menţionată şi opţiunea strategică a actualului preşedinte al României, fost ministru al Transporturilor în mai multe guverne, care la sfârşitul anilor ’90 – începutul anilor 2000 declara răspicat că ţara noastră nu are nevoie de autostrăzi. O abordare cel puţin bizară pentru un politician care se declară un adept necondiţionat al modelului european de dezvoltare.

Cu certitudine, orizontul de aşteptare al românilor este legat de construirea unor reţele de autostrăzi care să lege România de Europa precum şi marile oraşe în interiorul graniţelor naţionale. Vorbim despre o abordare firească şi legitimă fiindcă, aşa cum este normal, contribuabilii români sunt direct interesaţi ca taxele şi impozitele pe care le plătesc către stat să se întoarcă în proiecte şi servicii oferite populaţiei.

În acest tablou în care acţiunile politicienilor par a nu se fi întâlnit în mod real cu agenda reală a populaţiei, guvernul USL condus de Victor Ponta este primul Executiv decis să ia taurul de coarne. Mai precis, este vizată construcţia unei reţele vitale de autostrăzi care va avea efecte pozitive pe mai multe planuri.

În primul rând, autostrăzile vor permite deplasarea mai facilă a cetăţenilor, în condiţiile şi la standardele existente în celelalte state ale Uniunii Europene, conform prinicpiului liberei circulaţii stipulat în tratatele UE. În al doilea rând, sunt create premisele dezvoltării economice fiindcă reţelele de autostrăzi vor atrage noi investiţii care vor ajute la dezvoltarea ţării. În al treilea rând, construcţia de autostrăzi va însemna locuri de muncă directe pe şantierele ce vor fi deschise, cât şi indirecte, datorită oportunităţilor economice care vor conduce la dezvoltarea unor noi afaceri. Cu alte cuvinte, beneficii pe mai multe paliere pe care România nu-şi poate permite să le rateze.

Premierul Ponta a prezentat un plan detaliat privind strategia de dezvoltare a României prin construcţia de autostrăzi. Doar că, de această dată, spre deosebire de cabinetele anterioare care au promis marea cu sarea, planul Cabinetului Ponta cuprinde nu doar desenul viitoarelor autostrăzi, ci mai ales sursele de finanţare care vor permite concretizarea acestor proiecte într-un interval de timp bine definit, până în anul 2016.

Cum a prioritizat, de fapt, Guvernul Ponta construcţia de autostrăzi, printr-un proiect integrat şi prin implicarea partenerilor privaţi?

Banii pentru autostrăzi vor proveni din patru surse de finanţare: fondurile europene de coeziune (3 miliarde de euro în perioada 2014-2020), fondurile europene pentru dezvoltare regională (1,8 miliarde de euro în perioada 2014-2020), fonduri de la buget colectate din acciza la combustibil estimate între 750 de milioane şi un miliard de euro anual, fonduri private dar şi de la buget pentru autostrăzi în concesiune şi parteneriat public-privat, cu restricţia ca participaţia statului să nu depăşească 49% astfel încât să nu fie nevoie de creşterea deficitului bugetar.

Desigur, efortul financiar pentru construcţia autostrăzilor este semnificativ. Dincolo de declaraţiile populiste ale aşa-zişilor specialişti care solicită ca România să fie împânzită de reţele de autostrăzi fără a preciza sursele de finanţare, abordarea actuală pare mai raţională şi echilibrată. Fiecare tronson vizat are asigurată metoda de finanţare, iar acciza de 7 cenţi pe litrul de carburnat va asigura o parte a veniturilor necesare pentru concretizarea acestror investiţii.

Pe lângă fondurile europene dedicate autostrăzilor, o serie de tronsoane au deja finanţarea asigurată: Nădlac-Arad, Timişoara-Lugoj, Sebeş-Sibiu, Sebeş-Turda, Turda-Târgu Mureş. Cele 3 miliarde din fondurile de coeziune vor fi utilizate pentru tronsoanele Ungheni-Iaşi-Târgu Neamţ, Roman-Bacău, Piteşti-Râmnicu Vâlcea, Bucureşti-Alexandria, Craiova-Calafat. Fondurile de dezvoltare regională vor asigura banii pentru Sibiu-Braşov şi Braşov-Bacău.

De asemenea, în regim de concesiune sau în parteneriat public-privat urmează a fi construite tronsoanele Suplacu de Barcău-Gilău, Piteşti-Craiova, Ploieşti-Cormarnic şi Cormarnic-Braşov. Guvernul a alocat totodată fonduri de la buget pentru începerea, din 2015, a şantierelor autostrăzilor Borş-Suplacu de Barcău şi Buzău-Brăila-Galaţi.

Primul ministru a ţinut să atragă atenţia că toate aceste proiecte sunt viabile, cu condiţia ca la nivelul Executivului şi al USL să existe o abordare consecventă. "Ideea proiectului este ca în cadrul Guvernului şi USL să avem o strategie coerentă şi să ne ţinem de ea", a punctat Ponta.

La capitolul kilometri de autostradă, România este în continuare codaşa Uniunii Europene, alături de Bulgaria. Avem 500 de kilometri de autostrada în 2013, dintre care 230 au fost realizaţi de actualul guvern. Cu noua strategie, şansele ca ţara noastră să intre în rândul ţărilor cu infrastructură rutieră modernă cresc , mai ales dacă şi viitoarele guvernări, indiferent de culoarea lor politică, vor înţelege să gestioneze construcţia de autostrăzi ca pe o prioritate reală, şi nu ca pe o oportunitate de îmbogăţire a clientelei politice, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în timpul guvernelor PDL.