Cât de cinstit este ”neamțul cinstit” Iohannis?

Cei care au marșat pe improvizarea unei campanii electorale prezidențiale pentru conglomeratul de dreapta PNL+PDL, campanie bazată pe factorul afectiv și nu pe cel rațional, se confruntă în această perioadă cu perspectiva îngrijorătoare a unui eșec total. Imaginea candidatului Klaus Iohannis, calată de aceștia pe arhetipul neamțului ”corect și muncitor” este pătată dincolo de bine și de rău de recentele sentințe date de magistrații din Ardeal în legătură cu dreptul său de proprietate asupra a cel puțin două imobile din centrul Sibiului. Nu numai că a căzut toată apărarea edilului și s-a dovedit că înstrăinarea a văduvit statul român de sute de mii de euro reprezentând contravaloarea chiriilor încasate abuziv de soții Iohannis.

Este mult mai rău: în cazul celor două imobile din Sibiu – dintre care unul pierdut deja irevocabil- clădiri obținute cu ajutorul unor falși moștenitori și a unor documente falsificate, la notar, cu semnăturile soției și ale soacrei lui Iohannis, apărarea acestuia nu reușește să dovedească că Iohannis a fost ”cumpărator de bună credință”. Ce înseamnă acest detaliu juridic? Este foarte grav, se pare că atât Iohannis, cît și rudele sale apropiate devin responsabili în fața legii pentru ”lucrătura” din actele care au stat la baza moștenirii aranjate.

Deci, un politician care se pretinde a fi cel mai potrivit pentru funcția de șef al statului, același care ține discursuri răsunătoare despre lupta anticorupție și rolul major al unei Justiții independente în țara noastră, se dovedește a fi implicat până peste cap într-o neguroasă afacere cu fals în declarații și în înscrisuri publice, cu răspundere penală. Aceasta este adevărata față a ”neamțului harnic și corect”, pe care unii corșetau de zor victoria electorală în cursa pentru Cotroceni.

Și ca și cum nu ar fi fost suficientă anatema aruncată de Tribunalul din Brașov, în cazul imobilului din strada Bălcescu, Sibiu, în care instanța i-a respins pretenția de cumpărător de bună credință, asupra lui Klaus Iohannis se învârt și norii negri și grei ai altui caz vechi, cel al copiilor din Rășinari, ”înfiați” și apoi dispăruți încă din anii 1990 într-o rețea de trafic de copii și organe din Canada. Dosarul care dovedește implicarea fără dubii a soților Iohannis în cazul copiilor, a mai fost în cercetarea procurorilor dar, zic gurile rele din Sibiu, ar fi fost parcat de Laura Codruța Koveși. Aceleași surse mai vorbesc despre o relație extrem de apropiată între Iohannis și Koveși. Că a fost dragoste sau nu între cei doi, nu putem afirma, cert rămâne însă doar faptul că dosarul copiilor din Rășinari a fost dat îngropat după ce la conducerea Parchetului General a venit Laura Codruţa Kövesi. Sunt atît de multe chestiuni grave și nelămurite în trecutul lui Klaus Iohannis încât nu numai candidatura sa pentru funția de șef al statului, dar în general pentru orice funcție publică a statului român ne apare deja ca o glumă proastă. Neamțul cinstit de la Sibiu a fost adus în această conjunctură electorală ca o țintă falsă, destinată să-i inducă în eroare și să consume muniția adversarilor politici ai cuplului Udrea-Băsescu. Dacă vom avea o dreaptă unită, peticită sau dezbinată, vom vedea în cele ce urmează, dar un lucru este sigur: nu neamțul de la Sibiu va fi candidatul adevărat al acestei drepte.