Cât de mult influențează sentimentele ADN-ul uman?

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niște experimente faimoase la începutul anilor 90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman și fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-o eprubetă s-a extras tot aerul, pentru a ”obține” vid (vidul nefiind un spațiu gol, ci unul plin de informații și energie). Într-un astfel de spațiu, există fotoni care pot fi măsurați destul de exact cu unele aparate speciale.

În experimentul lui Poponin, acești fotoni s-au distribuit, așa cum era de așteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a introdus ADN uman în eprubeta vidată, și s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influență directă asupra fotonilor: printr-o forță misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate. Acest aspect este foarte important și profund deoarce arată că substanța din care suntem creați, adică ADN-ul, are o influență directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor.

Este prima dată când știința occidentală a demonstrat ceea ce tradițiile spirituale străvechi au spus cu mult timp înainte, și anume că suntem parte integrantă din această lume și o influențăm în permanență. Suntem, așadar, în legătură cu toți și cu toate, fie că suntem conștienți sau nu de aceasta.

Sentimentele umane care izvorăsc din inimă având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului. Acest lucru este afirmat și de către omul de știință Sorin Mihalache, scrie activenews.ro

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoționale. Pentru aceasta, subiecții experimentului au folosit diferite tehnici emoționale și spirituale. S-a observat un lucru care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoțional puternic, au putut fi măsurate reacții electrice la nivelul ADN-ului.

Persoanele care au participat la acest test puteau influența molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoțiilor sale puternice. Când subiecții experimentului emiteau stări de iubire, recunoștință, molecula de Adn se dilata, lanțurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecții experimentului emiteau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micșora și bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoțiilor negative printr-o evidentă contracție. S-a observat, astfel, empiric, cum emoțiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum și ordonarea acesteia în celule.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferența de timp dintre emiterea unei emoții și reacția ADN-ului. S-a observat că reacția ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Concluzia este ca tot ceea ce gândim și simțim, ADN-ul nostru percepe în mai puțin de o nanosecundă.

Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, compasiune, dragoste dar și stări negative cum ar fi mânie, ură, supărare, gelozie, influențăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă apoi și în afara noastră pe distanțe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic.