Cătălin Tolontan, prima reacţie după condamnarea lui Voiculescu: Acţionarii mă pot concedia şi mâine

Nici o teamă. Scriu ce cred.

Acum 11 ani, înţelegerea cu Dan Voiculescu a fost clară: fiecare om de la Gazeta Sporturilor e un jurnalist liber. Asta a fost și a rămas nenegociabil.

S-a ţinut de cuvînt. În ceasurile celor mai profunde neînţelegeri dintre noi, s-a ţinut de cuvînt. Cînd s-a simţit atacat pe nedrept pe prima pagină a ziarului, tot ce a făcut a fost să spună public că nu mai exist pentru el.

Analiștii au scris că Voiculescu ne-a lăsat în pace pentru că ziarul i-a adus profit. Dar, faţă de TV sau de celelalte afaceri, cifrele presei scrise nu reprezintă o miză uriașă. Niște milioane de euro profit într-un deceniu de muncă…

Nu cred că banii au acţionat. Cred, pur și simplu, că a rămas așa pentru că a respectat o înţelegere pe care nici măcar n-am pus-o pe hîrtie.

GSP nu apare în comunicatele Intact

Familia Voiculescu nu a încercat să mă alinieze trustului Intact, lucru pe care grupul de presă îl respectă și azi, cînd nu a inclus Gazeta Sporturilor în mailurile și în comunicatele din ultimele zile. E un comportament corect al lor.

De altfel, nu simt că acele comunicate mă reprezintă în vreun fel. Cine vrea să adere o face. Eu unul nu ader.

Știu că e un moment dramatic pentru acţionari, omenește înţeleg că mă pot concedia și mîine pe fondul emoţiei și al durerii lor, dar nu ader și respect că nu mi-au cerut s-o fac!

Din 2009, cînd am încetat să exist pentru Dan Voiculescu, și pînă azi am vorbit o singură dată cu fondatorul Intact. O jumătate de oră aprinsă, în decembrie 2013. Am avut opinii net opuse despre vînzarea Gazetei către Ringier. A rămas ca el, normal, pentru că îi reprezenta pe acţionari.

Discuția și civilizația

Întîlnirea a fost neplăcută pentru amîndoi. Ne-am contrat, n-am avut răbdare unul pentru argumentele celuilalt. Mie mi s-a părut că vede peste tot dușmani și agende ascunse.

Mi-am zis atunci că Antena 3 și Dan Voiculescu se alimentează reciproc și că au ajuns să-și contopească personalităţile.

Ce i s-o fi părut lui la mine nu știu. Am fost nervos și mi-e clar că n-am reușit să-mi transmit convingător poziţia.

Deși amară pînă la rău organic, discuţia a rămas însă civilizată. Ostili și civilizaţi. Interesant e că lucrurile au putut totuși să funcţioneze atîţia ani, între un patron și un șef de companie și redactor-șef.

Poate că, deși diferiţi în atîtea feluri și separaţi de atîtea concepţii despre lume, faptul că ne-am considerat oameni, și nu suboameni, și că am respectat condiţia proprie celuilalt ne-a ajutat. Civilizaţia să fie răspunsul?

Așa mi s-a părut că a intrat și în închisoare. Ca un om civilizat.

Arăta împăcat nu cu sentinţa, ci cu momentul, și a avut puterea să facă glume: “Nu se schimbă mare lucru, oricum nu eram un tip monden, o să fiu absent de la evenimente”.

O campanie care nu ajută pe nimeni
Ce s-a întîmplat după a depășit orice așteptări. Antena 3 s-a mobilizat și a călcat în picioare sentinţa, judecătorii, pe procurori și forma în care se face justiţie în România.

În schimb, aseară Sinteza zilei a ajuns să-l victimizeze pe judecătorul Mustață, magistratul care trafica sentințe pentru o familie care-și pierduse copilul de 15 ani într-un accident de mașină!

Antena 3 are impresia că Mustață poate deveni un argument al teoriei conspirației în dosarul ICA. Numai că postul uită episodul în care Mustață povestește complicilor săi că i se pare scandalos ce a făcut Voiculescu. ”Păi, cum să vinzi bunuri de șaizeci de milioane… Ai lua…? Aș lua și eu, să dea dracu’, aș împrumuta la toți! Cu o sută de mii? Cu o sută cinci mii! Deci, de șaptezeci de ori mai puțin! (…) Bă, tu auzi? Șaizeci de milioane să iei cu o sută de mii?’”. În aceeași stenogramă, Mustață e furios pe televiziuni, probabil chiar pe Antena 3, că nu vorbesc și despre cum a fost concediat un șef de serviciu de la ICA pentru că s-a opus privatizării. E limpede ce credea judecătorul despre caz! Nu e limpede ce spera să obțină.

Așadar, cînd Mustață amîna termen după termen la ICA o făcea nu pentru că ar fi avut dubii asupra nevinovăției inculpaților, ci din alt motiv. Mustață e toxic și probabil că orice avocat care ar fi cunoscut conținutul acestor convorbiri l-ar fi sfătuit pe Voiculescu să-l recuze. Cum să-ți pui libertatea în mîinile unui asemenea magistrat? Numai o judecată imparțială nu puteai aștepta de la Mustață! Și, atunci, cum oare să faci acum din Mustață un erou, sperînd că astfel îl ajuți pe Voiculescu?

Iar azi, același avocat i-ar sfătui probabil pe Voiculescu și pe Pantiș, ”omul meu”, cum zice Mustață, să stea departe de acest magistrat arestat, care, la disperare, poate transforma procesul ICA în ceva mult mai grav.

Andrei Pleșu scrie în Adevărul că această campanie de justiție televizată nu îi face servicii însuși destinatarului campaniei. Absolut de acord! Mai mult, cred că dezlănţuirea nihilistă nu face bine nici măcar Antenei 3. Nu doar că nu substituie justiția, ci decredibilizează dezvăluirile importante ale postului, cum a fost cea referitoare la Mircea Băsescu.

Dar, peste toate, cei care pierd din această stare pe care Mihai Gâdea a numit-o “la război, ca la război”, sînt românii.

Concursul de nepopularitate
De ani de zile, Traian Băsescu și Dan Voiculescu se întrec într-un concurs de nepopularitate. În lipsa publicului care să-i simpatizeze, cei doi mizează pe un grup restrîns de fanatici. Partizanatul acestor loialiști dă senzaţia că ţara s-a împărţit în două. Și că toţi cei prinși între cele două tabere își riscă identitatea. Aderi sau pieri!

Mă simt ca și cum cineva ar vrea să-mi ia dreptul de a crede, în același timp, că procesul lui Dan Voiculescu n-a fost un proces politic și că președintele Traian Băsescu trebuie să explice urgent dacă a luat bani vreodată de la fratele său sau dacă a discutat cu fratele său cazul lui Bercea Mondialul.

Șeful statului a precizat că n-a luat bani de la Bercea, dar nu asta e întrebarea, să nu ne insulte inteligenţa!

Iată riscul real! Nu riscul că, în urma acestui articol, mă va ataca Mircea Badea, “Tolontan, ești cretin și abject!”, sau că voi fi concediat din trustul Intact, ci că am ajuns să ne gîndim de mai multe ori înainte de a ne exprima liber, de teama catalogării.

Asta am făcut și eu în ultimele cîteva zile. Pînă am realizat că, de fapt, primejdia este aceea de a ne pierde firescul neînregimentării.

Citeşte mai mult pe Tolo.ro.