Ce aveţi în cap, domnule Băsescu – trimiteţi tancurile la Chişinău, sau cum?

În talk-show-ul la care a fost invitat, liderul de la Cotroceni a abordat o paletă largă de probleme, de fiecare dată încercând să se prezinte ca un şef de stat echidistant în ceea ce priveşte jocul politic intern. Tot aşa cum ne-a obişnuit deja, una din temele favorite ale preşedintelui a rămas cea a unei presupuse uniunii dintre România şi Republica Moldova, temă relansată de curând de acelaşi Traian Băsescu în speranţa de a mai câştiga câteva puncte de popularitate.

Rugat să comenteze declaraţiile premierului moldovean, Iurie Leancă, conform cărora liderul de Cotroceni a adus deservicii integrării Basarabiei în UE, Traian Băsescu a încercat să o dea la întors. Astfel, şeful statului a declarat că ”în România trebuie să înceapă o dezbatere internă dacă ar fi de acord cu unirea cu Republica Moldova, o dezbatere care nu trebuie să-i intereseze pe politicienii din Moldova. De ce? În situaţia în care ar fi previzibilă o întoarcere a Moldovei către Uniunea Eurasiatică, Romania are obligaţia să-i dea Moldovei posibilitatea să-şi continue parcursul european prin unirea cu Romania. N-aş discuta dacă unire fără Transnistria şi fără Găgăuzia, sunt prea multe elemente. Dar Romania trebuie sa ofere aceasta alternativa.”

În primul rând, este ironic modul în care Traian Băsescu îi sfătuieşte pe liderii politici de la Chişinău să nu se implice în dezbaterea internă din România pe tema unei uniuni, în acelaşi timp încălcând acest deziderat. În fond, societatea moldoveană este încă extrem de divizată atât în ceea ce priveşte atât parcursul vestic al ţării cât şi o presupă uniune cu România. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu nu face decât să pună gaz pe foc cu toate posibilităţile despre care discută cu atâta nonşalanţă. Este evident că, în cazul ipotetic în care Republica Moldova s-ar reîntoarce spre Rusia, orice proiect unionist ar pica instantaneu.

Cât despre încercarea preşedintelui de a da la o parte detaliile despre situaţia din Transnistria şi Găgăuzia, aceasta nu reprezintă decât o manieră stângace de a simplifica, în folosul mesajului public, o situaţie extrem de complicată. Independent de presupusa intenţie a lui Traian Băsescu de a oferi Basarabiei o alternativă la integrarea europeană, preşedintele României nu ia în calcul faptul că susţinătorii independenţei Transnistriei şi Găgăuziei consideră unirea Basarabiei cu România o ameninţare mai mare decât integrarea Moldovei în UE.

Dacă preşedintele României are dreptate într-o privinţă, atunci aceasta este observaţia domniei sale că parcursul european al Republicii Moldova este unul greu ce va dura câţiva ani. Interesele Rusiei şi ce se întâmplă în Transnistria reprezintă de asemenea elemente capabile să afecteze acest proces, iar România trebuie să fie pentru Chişinău un partener responsabil. În schimb, prin discursul unionist ieftin pe care îl practică, Traian Băsescu nu face decât să introducă şi mai multe necunoscute într-o ecuaţie deja mult prea complexă, ratând astfel ocazia de a fi un politician pragmatic şi moderat.