Cheia congresului PNL-PDL – oficializarea trădării

Sâmbătă a fost ziua cea mare pentru opoziție, când după congresele separate ale PNL şi PDL a avut loc reuniunea comună în care s-a decis oficial atât asupra formării alianţei dintre liberali şi democrat-liberali cât și asupra fuziunii ce ar trebui să aibă loc între cele partide.

Conform protocolului, PNL şi PDL vor susţine un candidat la prezidențiale sub numele comun de Alianța Creștin Liberală Partidul Național Liberal-Partidul Democrat Liberal, pe scurt ACL PNL-PDL. Astfel, protocolul prevede că obiectivul alianței este participarea cu un program electoral comun la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, alianța urmând să aibă un singur candidat care va fi desemnat în urma unor cercetări sociologice ulterioare. Semnul electoral al alianței va fi reprezentat de semnele electorale ale celor două partide deasupra cărora se va afla acronimul ACL.

Citeşte şi: România pustiită și liberalo-creștinismul lui Iohannis

Deși poate fi interpretată ca o reformare a Alianței DA la 11 ani de când Traian Băsescu și Teodor Stolojan erau implicați într-un congres asemănător, reuniunea comună de sâmbătă are ca scop și votarea statutului partidului care va rezulta din fuziunea PNL-PDL, undeva după prezidențiale. În acest moment, așa cum arată în faza de proiect, viitorul mare partid de dreapta seamănă mai mult cu o structură incoerentă și greu de condus, în care autoritatea unei instituții centrale este dublată de alte două și în care toți liderii PDL și PNL își vor păstra neatinse pozițiile.

Citeşte şi: Vasile Blaga: Astăzi am semnat certificatul de naştere al celui mai mare partid de centru-dreapta

Însă, mai ales dacă privim evenimentul politic al sfârșitului de săptămână prin prisma liberalilor, vedem că alianța și eventuala fuziune cu PDL-ul reprezintă trădarea supremă pe care PNL poate să o facă în raport cu votanții săi. În 2012 liberalii intrau la guvernare alături de PSD cu un scor zdrobitor pentru PDL și pentru Traian Băsescu. Programul USL validat de electorat era în egală măsură compus atât din proiecte economice concrete, care și-au dovedit ulterior acuratețea și care susțin și acum creșterea economică a României, cât și din promisiunea îndepărtării complete a regimului Băsescu.

Citeşte şi:  Ponta despre FUZIUNEA PNL-PDL: Trădătorii câştigă întotdeauna doar pe termen foarte scurt

Acum, liberalii vor să fuzioneze cu PDL-ul, partid care, în ciuda discursului practicat de liderii săi, continuă să fie loial lui Traian Băsescu. În ultimele luni, democrat-liberalii s-au poziționat în majoritatea subiectelor politice sau economice de partea liderului de la Cotroceni, dovedind astfel că împărtășesc viziunea și obiectivele unui Traian Băsescu de care teoretic s-au dezis. Tocmai alături de acești oameni liberalii, care până mai ieri îl acuzau pe premierul Ponta că a semnat pactul de coabitare, vor acum să construiască o singură formațiune politică. Chiar și denumirea de PNL, pe care noul mare partid de dreapta ar trebui să o aibă după fuziune, nu reprezintă decât o stratagemă ieftină prin care liderii PDL, care în 2010 implementau măsurile de austeritate impuse de la Cotroceni, speră să revină la putere.

Alegerile de acum doi ani sunt importante deoarece ele au demonstrat foarte clar că românii vor ceva complet diferit ca model de conducere și de comportament pentru oamenii aflați în fruntea statului şi au dat USL-ului un mandat în acest sens. Trădarea pe care PNL-ul a oficializat-o sâmbătă este astfel greu de cuantificat, liberalii părând dispuși să cedeze inclusiv la identitatea lor pentru a ajunge la putere. La final, de râs va râde tot Traian Băsescu, care își vede împlinit visul de a avea în România un mare partid de dreapta, asupra căruia să își poată exercita mai mult sau mai puțin deschis influența.