Cine plătește factura pentru răzgândeala lui Antonescu

”Răzgândeala” lui Crin Antonescu demonstrează că liderul PNL este dispus la orice pentru a-și consolida șansele la prima funcție în stat. Chiar și să provoace daune de miliarde de euro statului român.

Pentru că, în contextul anunțului pe care Crin Antonescu l-a făcut și a opoziției declarate a PNL, devine clar pentru oricine că dezbaterea parlamentară de urgență a proiectului propus de către guvern este o poveste cu final așteptat. Or, faptul că parlamentarii nu au dat o șansă reală acestui proiect ar putea fi un argument extrem de util în mâna avocaților corporatiști ai RMGC, care a anunțat că se gândește să dea în judecată statul român.

La daunele uriașe pe care România ar putea fi obligată de către justiție să le achite către RMGC se adaugă însă și pierderea veniturilor (directe și indirecte) pe care le-ar fi generat exploatarea zăcământului aurifer.

Mai întâi, ca acționar al RMGC, România pierde ca urmare a căderii înregistrate de valoarea acțiunilor companiei la bursa canadiană de aproape un miliard de euro. Apoi, conform înțelegerii la care Cabinetul Ponta ajunsese cu compania canadiană, exploatarea zăcământului aurifer ar fi trebuit să aducă la bugetul statului resurse financiare importante. Astfel, doar din redevențe, specialiștii calculaseră că România ar fi trebuit să încaseze aproape un miliard de euro. La acest miliard trebuie însă să adăugăm și sumele care ar fi trebuit să intre la buget de pe urma activităților conexe legate de exploatarea minieră de la Roșia Montană. Iar aceste sume erau cu atât mai importante cu cât, în cadrul acelorlași negocieri cu RMGC, compania canadiană se obliga să lucreze la exploatarea minieră doar cu companii românești. În sfârșit, nu trebuie uitat că RMGC se angajase la o serie de investiții pentru curăţarea şi ecologizarea zonei (inclusiv pentru eliminarea cianurii existente din lacurile şi râurile din zona, ca urmare a poluării istorice). De asemenea, existau şi investiţii vizând păstrarea biodiversității și conservarea patrimoniului. Toate aceste investiții, cumulate, ar fi însemnat 500 de milioane de euro care intrau în economia românească.

Dar poate cea mai dureroasă pierdere o reprezintă cea legată de locurile de muncă pe care RMGC se angaja să le creeze. Fără acestea, locuitorii de la Roșia Montană se vor trezi într-o situație aproape fără ieșire, în contextul în care întreaga activitate din zonă este legată aproape exclusiv de minerit. Iar statul român va trebui să găsească soluții pentru aceștia și să suporte de la buget costurile pentru crearea unor oportunități alternative de angajare.

Visurile prezidențiale ale lui Crin Antonescu au așadar un cost uriaș pentru România și Roșia Montană. Iar președintele PNL ar putea să plătească scump pentru disprețul total pe care l-a arătat în chestiunea Roșia Montană față de consecințele acțiunilor sale, trezindu-se că acestea vor rămâne la alegerile din toamna anului viitor doar atât: visuri.