Cine răspunde pentru fraudele la restituirea proprietăților?
Retrocedarea proprietăților confiscate de fostul regim comunist reprezintă una din dezbaterile constante din România post-decebristă. Fie că vorbim de imobilele naționalizate sau despre terenurile agricole luate de la români în perioada colectivizării, orice lege a retrocedării dată după 1989 a fost contestată în repetate rânduri.
De asemenea, deficiențele existente în legislație au dus la abuzuri și profituri oneroase pentru anumite persoane.
Este chiar subiectul unui raport al Curții de Conturi publicat sâmbătă. Ancheta, care se referă la perioada 2007-2011 scoate la iveală câteva date importante în legătură cu activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății (ANRP). Conform raportului, în perioada vizată au fost înregistrate la ANRP 16.000 de dosare pe Legea 18/1991 dintre care 8734 au fost soluționate și 2821 platite. În aceeași perioada, pe Legea 10/2001, au fost înregistrate în total un numar de 7.811 dosare de despăgubire, fiind soluționate 5.846 dintre și plătite 4.630, pentru care au fost emise titluri de plată în suma de 250 milioane lei și titluri de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea în suma de 5 miliarde lei.
Curtea de Conturi spune în primul rând că nu au existat criterii obiective de repartizare a dosarelor pentru a fi analizate de consilieri, procesul făcându-se uneori în funcție de interesele politice ale celor de la ANRP. De asemenea nu a existat o procedură standard în ceea ce privește desfășurarea anchetelor, redactarea deciziilor finale sau intervalul de timp între publicarea deciziei și începerea plăților sau restituirea în natură a proprietății. Curtea de Conturi atrage astfel atenția asupra faptului că în interiorul ANRP s-a creat, pe fondul neclarităților din lege, o adevărată mafie care nu a urmărit aproape niciodată interesele statului sau ale celor care au depus dosare.
În schimb, cei mai câștigați din tot procesul par să fie avocați sau oameni de afaceri care achiziționau drepturile litigioase ale celor care depuneau dosare de retrocedare. Acești veritabili samsari s-au folosit de relațiile din interiorul ANRP pentru a obține decizii favorabile de pe urma cărora au făcut profituri colosale. Cel mai bun exemplu este cel al unui asemenea speculant care a cumpărat drepturi litigioase în valoare totală de 1,5 milioane de dolari și a câștigat în total 189 mililoane de dolari. Un alt exemplu ce trebuie menționat este cel al avocatului bucureștean Petru Radu Pricop, actualul logodnic al Ioanei Băsescu, care pentru o decizie în valoare de 10 milioane de lei a ucis-o în acte pe o descendentă a familiei Brătianu.
Cazul lui Pricop este ilustrativ, din moment ce în vremea fostei guvernări PDL, ANRP-ul era plasat foarte puternic pe orbita de partid. Așa cum reiese din raportul Curții de Conturi, exact în perioada în care regimul Boc-Băsescu s-a aflat la putere, prin intermediul ANRP s-au făcut afaceri de miliarde de euro de pe urma cărora nu statul sau proprietarii de drept au avut de câștigat, ci intermediarii cu relații. Rămâne de văzut care sunt legăturile dintre aceștia și politicienii aflați la putere în perioada în discuție, mai ales că ancheta Curții de Conturi are ca rezultat final mai multe zeci de plângeri penale.