Cineva să le spună celor de la Comisia Europeana că este ilegal ce cer

În general raportul este unul pozitiv, CE remarcă progresele pe care România le-a făcut în consolidarea statului de drept, în asigurarea independenţei justiţiei şi în implementarea noilor coduri juridice. Ceea ce este însă şocant este cum se reflectă în raport comunicarea unei părţi a presei şi comunicarea unor evenimente controversate cu privire la „numirile la nivel înalt”, cum spune CE, din justiţie.

Să o luăm sistematic, în raportul MCV se specifică următoarele: numirile trebuie să fie non-politice, candidaţii trebuie să fie încurajaţi să-şi manifeste interesul pentru aceste poziţii şi numirile trebuie să se facă în mod transparent pentru a nu crea suspiciuni asupra procesului. Până aici toate bune, însă ceea ce se pare că CE nu înţelege este tocmai legislaţia noastră.

Trebuie să fim atenţi la două fraze din raport: „În toamna anului 2013, numirile în funcțiile de procuror șef și de procurori șefi adjuncți ai DNA au creat o altă problemă dificilă.” [… ]numirile au fost efectuate de către Ministrul Justiției fără respectarea deplină a procedurii de consultare a conducerii DNA.

Legea nu prevede nici un fel de obligativitate pentru Ministrul Justiţiei de a consulta conducerea DNA cu privire la renunţarea la prelungirea detaşării unui procuror care este şef de serviciu în instituţie. Nicăieri nu se specifică faptul că liderul DNA, în prezent doamna Kovesi trebuie să avizeze o astfel de procedură. Cu atât mai mult este de datoria liderului unei instituţii cum este DNA să ştie care sunt perioadele de detaşare ale şefilor săi de servicii sau departamente. Prin metoda mersului invers, pe care mulţi dintre noi am învăţat-o în clasele primare se observă faptul că raportul MCV preia unele argumente folosite de o anumită parte a presei din România.

Nu este o acuză la adresa reprezentanţilor CE, este clar faptul că unii funcţionari care au lucrat la elaborarea acestui raport au o înţelegere distorsionată asupra realităţilor din România şi chiar a legislaţiei noastre. Mai mult decât atât, raportul continuă prin a spune că „publicul” a fost îngrijorat de numirile procurorilor din toamna anului 2013. Dacă vă aduceţi aminte, publicul de care vorbeşte CE a fost format din câteva zeci de militanţi, cel mai probabil ai PDL care au protestat în faţa sediului DNA pentru procurorul Papici, un procuror necunoscut de public, dar bine cunoscut de preşedintele Băsescu, după cum s-a demonstrat mai târziu.

Este foarte grav că implicarea politicului în justiţie reprezintă o problemă pentru CE când legea este respectată dar când preşedintele Băsescu dă telefoane procurorilor nu se aprinde nici un fel de beculeţ roşu. A fost absolut penibil momentul în care Băsescu a spus că a luat legătura cu Papici o singură dată la telefon şi atunci i s-a părut că arăta ca un procuror tânăr şi determinat (wow).

Raportul MCV mai specifică o mică gogomănie. Să spună că momentul schimbării lui Papici a suscitat alte îngrijorări publice cu privire la anumite anchete pe care procurorul le avea în lucru (făcând o referire mai mult sau mai puţin directă la dosarul Referendumului al lui Liviu Dragnea). Ceea ce nu se spune însă este că ancheta a fost finalizată şi trimisă mai devreme cu 2 zile înainte ca Papici să fie schimbat. Dar dacă ne aducem aminte, din nou, această piesă de manipulare a fost pusă destul de tare în acele zile, evident de către o parte a presei din România.

Este cu adevărat grav şi îngrijorător că raportul MCV, care afectează o ţară întreagă, consideră că publicul este reprezentat de 50-100 de protestatari (aduşi politic), consideră că argumentele valide şi corecte sunt date doar de o anumită parte a presei şi a politicienilor şi ignoră pe alocuri prevederile legii din România. Cel puţin în această mică parte a sa, raportul MCV nu pare imparţial şi profesionist făcut. Totuşi se apreciază de către CE numirea conducerii ICCJ, măcar atât dacă restul procedurilor par colorate politic, în timp ce preşedintele Băsescu valsează frumos în picioare, pe faţă, independenţa justiţiei.