Crin încearcă să își convingă colegii să iasă de la putere, vânzându-le iluzii

De principiu, niciunui partid aflat la putere nu-i convine să intre în opoziție și cu atât mai mult într-un an electoral atât de încărcat precum este 2014, în care românii vor fi chemați nu o dată, ci chiar de două ori în fața urnelor. Așa încât încercarea lui Crin Antonescu de a-i ralia în spatele său pe liberali și a-i încolona în marș forțat către opoziție este fără îndoială extrem de dificilă.

Dacă în joc ar fi fost soarta partidului și scorul său în alegeri, mai treacă-meargă. Liberalii ar fi cârtit pe la colțuri, dar s-ar fi lăsat convinși în cele din urmă.

În realitate însă, niciun liberal, de la ultimul membru de partid și până la prim vicepreședintele Klaus Iohannis nu își fac iluzii că dorința lui Crin Antonescu de a trece cu arme și bagaje în opoziție are vreo legătură cu binele partidului. Jocul președintelui PNL are o singură miză: potențarea șanselor propriei candidaturi la prezidențiale, în contextul în care evoluția din sondaje îi cam bara drumul spre Cotroceni din interiorul USL.

Așa stând lucurile, liberalii se dau greu duși de la guvernare. Nu de alta, dar sunt bine implantați în funcții călduțe, cum ar fi cele de la ASF, unde câștigă zeci de mii de euro pe lună și se tem că, odată cu trecerea în opoziție, și-ar putea pierde sinecurile pe care le-au câștigat cu atâta greutate și de care de-abia au început să se bucure.

Iar în aceste condiții, liderului PNL i-au mai rămas doar două arme pentru a-și convinge colegii. Prima opțiune este cea a forței, după cum s-a putut observa în cazul lui Daniel Chițoiu, al lui Andrei Gerea sau al lui Sorin Ilieșiu, cel care a îndărznit să spună că mai degrabă ar trebui să demisioneze Crin Anonescu decât să meargă PNL-ul în opoziție. Tot cu pumnul în gură a încercat să opereze președintele liberal și în ceea ce îl privește pe Călin Popescu Tăriceanu, pe care în BPN al PNL, mai că nu l-a ridicat în picioare ca într-o ședință a defunctului PCR, ca să își facă autocritica.

Cea de-a doua tactică de care se servește Antonescu este cea a minciunii. În timp ce lansează o torpilă după alta la adresa PSD, a USD sau a premierului, președintele PNL încearcă să îndulcească pastila, pe care îi forțează pe colegii de partid să o înghită, susținând că e vorba despre o trecere temporară în opoziție, care în niciun caz nu va dura patru ani.

”PNL nu mai intră în opoziţie pentru patru ani”, susține președintele liberal, fără însă să poată să le prezinte colegilor săi nici măcar un singur argument convingător în acest sens. Fiindcă, orice s-ar spune, chiar și în varianta foarte puțin probabilă în care Antonescu ar câștiga președinția, realitatea din Parlament nu poate fi modificată. Iar acolo USD-ul are o majoritate care, foarte probabil se va consolida în perioda următoare. Iar în aceste condiții, PNL-ul are toate șansele de a rămâne în opoziție cel puțin până la alegerile parlamentare viitoare, dacă nu și mai mult.