Crin nu se trezește nici în ceasul al 12-lea

Agresivitatea declarațiilor lui Crin Antonescu de weekendul acesta nu mai lasă, însă, mult loc de discuții cu partenerii.

Cum s-a ajuns în situația în care Victor Ponta și Crin Antonescu nu reușesc să mai dea unul de celălalt la telefon și își transmit mesaje doar prin presă? Lucrurile au escaladat tot mai mult de la declanșarea conflictului dintre cei doi, conflict care acum s-a extins de-a binelea la nivelul partidelor din ambele tabere și s-a acutizat mult dincolo de neînțelegerea pe o funcție din Guvern, de la care a pornit. Liderii au fost mai preocupați să își dea replici pentru a nu rămâne ultimul cu vorba nespusă, decât să negocieze în mod real o formulă prin care să poată continua.

Să luăm declarațiile de duminică ale lui Crin Antonescu, când șeful PNL vorbea de parcă alianța deja se desființase deja și nu mai rămăsese decât de împărțit vina, pe care Antonescu a împins-o cu generozitate în direcția social-democraților, și de pozat în victimă, lucru pentru care acesta și-ar fi exersat îndelung un zâmbet deziluzionat și o privire încurajatoare: "PSD-ul pune capăt astăzi USL-ului o dată pentru că nu vrea un om ca Iohannis în Guvern, în al doilea rând pentru că trebuie să îi rămână timp să pornească campania pentru un candidat – care va fi acela nu e problema mea – și, evident, campania de atac violent și fățiș împotriva mea, care, chipurile, m-aș fi aliat cu Traian Băsescu", a spus Antonescu duminică într-o emisiune.

Spre deosebire de stilul ultimativ în care a comunicat Crin cu partenerii în ultimele săptămâni, punând întotdeauna răul înainte – Ponta s-a decis că nu mai vrea USL, PSD nu vrea să mă susțină la președinție etc. – și jignindu-i pe cei cu care chipurile încerca să negocieze – USD este o pastișă, PC nu există ca partid șamd. –, Victor Ponta pare că încearcă de unul singur să care USL-ul pe scări, în timp ce aliatul lui îi urlă de sus indicații prețioase despre ce are de făcut.

Chiar dacă Antonescu a vorbit amenințător la adresa lui Victor Ponta, că ar fi bine "să accepte ceea ce e dreptul nostru şi ceea ce-i spre binele domniei sale, să-l aibă pe domnul Klaus Iohannis vicepremier, decât, mai devreme sau mai târziu, Klaus Iohannis să devină premier. Evident, în locul domniei sale", Ponta a refuzat să îi răspundă cu aceeași monedă. În ultimele zile declarațiile premierul despre situația din alianță au fost mult mai chizbuite ca ale colegului de alianță: “Problema USL nu mai poate fi rezolvată doar de doi oameni, cred că trebuie să ne punem mai mulți la masă.” Prezent într-o emisiune duminică seara, premierul a spus că “chiar dacă pleacă, PNL va fi primit înapoi. Tot timpul voi lăsa o punte dacă dânșii vor dori să vină înapoi.”

Ponta a căutat să facă propuneri partenerilor de alianță, să problematizeze, să lărgească aria de discuții – “Poate ne întoarcem la acordul USL, care prevede un singur vicepremier, pentru PSD. În acordul USL se prevede un singur vicepremier” –, spre deosebire de liberali, care își exprimau pretențiile hotărâte în Birourile lor Politice și apoi stăteau cu mâinile în sân așteptând împlinirea cerințelor de către parteneri.

Dacă Antonescu a primit din partea partidului său un mandat de fermitate, se pare că Ponta a primit din partea PSD un mandat de raționalitate, deoarece acesta a cântărit și și-a ales cu mult mai mare atenție cuvintele în aparițiile sale publice. Or, există un contrast vizibil între abordările celor doi lideri, iar la umbra conflictului din ei alianța nu va mai putea supraviețui mult timp.