CSM cere urgentarea înființării Agenției pentru recuperarea prejudiciilor constatate de instanţe

Solicitarea vine în urma adoptării, cu observații, a unui raport al Inspecției Judiciare privind respectarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de instrumentare a cauzelor, precum și din perspectiva practicii judiciare a instanțelor judecătorești sub aspectul măsurilor dispuse pentru recuperarea prejudiciilor, în dosarele penale având ca obiect infracțiuni de spălare de bani, evaziune fiscală, contrabandă și infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit unui comunicat al CSM.

"Verificările au vizat identificarea cauzelor având ca obiect categoriile de infracțiuni menționate, analiza modalității de derulare a procedurilor, prin raportare la durata afectată soluționării cauzelor și la motivele obiective și subiective care au determinat prelungirea în timp a procedurilor, măsurile luate pentru asigurarea recuperării prejudiciilor, respectiv prezentarea datelor referitoare la valoarea prejudiciilor în respectivele cauze penale. Scopul verificărilor a fost acela de a identifica, pe de o parte, metodele și practicile pozitive, dar și vulnerabilitățile și factorii de risc, în limitele competențelor instanțelor judecătorești, pentru a oferi suport și informație unei viziuni ce urmărește aplicarea corectă a legii și respectarea valorilor constituționale", se precizează în comunicat.

Pentru înlăturarea deficiențelor și reducerea riscurilor în cazul vulnerabilităților constatate, Secția pentru judecători a CSM a dispus luarea măsurilor administrative care se impun de către președinții de instanțe, precum și la intensificarea activității de învățământ profesional tematic în materia executării civile și penale, atât la nivel descentralizat, cât și prin Institutul Național al Magistraturii.

Peste 2.000 de dosare de criminalitate economico-financiară, cu un prejudiciu total care se ridică la câteva miliarde de lei, se află pe rolul instanțelor din România, potrivit raportului IJ.

Controlul privind respectarea dispozițiilor legale referitoare la modalitatea de instrumentare a cauzelor, precum și din perspectiva practicii judiciare a instanțelor judecătorești sub aspectul măsurilor dispuse pentru recuperarea prejudiciilor în dosarele penale având ca obiect anumite categorii de infracțiuni, a fost demarat în august 2014, fiind realizat distinct pentru Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru curțile de apel. Conform raportului, au făcut obiectul verificărilor dosarele de spălare de bani, evaziune fiscală și contrabandă, precum și cele privind infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Verificările efectuate la nivelul ÎCCJ au arătat că pe rolul instanței supreme se află un număr total de 61 de dosare având ca obiect infracțiuni din categoria celor care au făcut obiectul controlului, aflate în diferite faze procesuale.

"Defalcat pe faze procesuale, s-a comunicat existența a șase dosare de fond, 18 cauze în apel, 35 de dosare de recurs și două cauze în recurs în casație, perioada de referință fiind 01.01.2013 — 01.04.2015. Sub aspectul prejudiciilor înregistrate în respectivele cauzele, acestea se situează între limita minimă de aproximativ 7.000 de lei și limita maximă de peste 300.000.000 de euro", se precizează în raportul IJ.

În cele șase dosare de fond, prejudiciul total stabilit în faza de urmărire penală este de 13.721.948 de lei și de 303.888.615 euro. În cazul dosarelor de recurs și recurs în casație, valoarea totală a despăgubirilor civile, stabilite în mod definitiv, este de 100.500 de euro și 52.927.756 de lei.

"În ceea ce privește aspectele legate de stadiul punerii în executare a dispozițiilor din hotărârile penale cu referire la despăgubiri, confiscare și măsuri asiguratorii, este de reținut faptul că aceste obligații nu incumbă Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât nu este instanță de executare", se arată în raport.

Verificările au mai evidențiat faptul că instanța supremă a soluționat cauzele care constituie obiectul controlului cu respectarea normelor procedurale și în termene rezonabile, prin raportare la volumul de activitate al Secției penale. Astfel, sub aspectul duratei procedurilor judiciare, cauzele aflate pe fond au durate cuprinse între două și 10 luni, dosarele de apel sunt înregistrate de cel mult câteva luni, fiind soluționate cu operativitate, iar soluționarea dosarelor în recurs și în recurs în casație s-a realizat în cel mult un an.

Potrivit raportului, durata de timp afectată procedurilor în cauzele de competența ÎCCJ "se caracterizează prin celeritate, promptitudine și eficiență, dispunându-se măsurile necesare unei bune și reale administrări a actului de justiție".

În ceea ce privește curțile de apel și instanțele arondate, la nivelul lunii aprilie a acestui an se aflau pe rol 2.152 de dosare având ca obiect infracțiunile de spălare de bani, evaziune fiscală și contrabandă, precum și cele privind infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Dintre acestea, 1.410 dosare au o vechime în sistemul judiciar mai mică de un an, 673 cauze între un an și trei ani, 60 între trei și cinci ani, iar opt dosare sunt mai vechi de 10 ani.

Faptul că 65% din numărul total de dosare se încadrează într-o durată a procedurilor judiciare mai mică de un an este apreciat ca o dovadă a unei bune administrări a actului de justiție, având în vedere că este vorba despre cauze complexe, atât din punct de vedere al numărului de fapte ori de persoane trimise în judecată, cât și din punct de vedere al probatoriului complex ce trebuie administrat.

"De aceea, un număr de 673 de dosare care au o durată a procedurii judiciare cuprinsă între un an și trei ani este apreciat ca fiind rezonabil și respectând, în ansamblu, criteriul de celeritate al soluționării, dosarele cu această durată a procedurii judiciare reprezentând 31% din numărul total al cauzelor aflate pe rol", se arată în raport.

În cazul dosarelor cu o vechime mai mare de trei ani, s-a apreciat, în urma verificărilor, că întârzierile se datorează în principal unor cauze obiective.

Printre motivele obiective care au dus la amânarea judecării cauzelor, IJ a identificat complexitatea dosarelor, parcurgerea mai multor stadii procesuale ca urmare a casării hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la prima instanță ori la instanța de apel, soluționarea unor cereri de strămutare, prelungirea duratei procedurilor ca urmare a comportamentului părților sau declinările succesive de competență.

Au fost însă identificate și o serie de cauze subiective, precum depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru amânarea pronunțării, redactarea cu întârziere a hotărârilor, amânarea repetată a pronunțării sau lipsa de fermitate a instanțelor în raport cu părțile care lipsesc nejustificat de la termenele de judecată.

Din verificări a mai reieșit că, între 1 ianuarie 2013 și 1 aprilie 2015, au fost soluționate 2.813 dosare ce aveau ca obiect infracțiuni economico-financiare care au făcut obiectul controlului.

În ceea ce privește prejudiciile stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive pronunțate în intervalul 1 ianuarie 2013 — 1 aprilie 2015, acestea se ridică la peste 1,3 miliarde de lei, 80.379.207 de euro și 149.265.191 de dolari, la care se adaugă sume mai mici în alte valute.

Raportul întocmit de IJ a analizat și măsurile dispuse de instanțele de judecată pentru asigurarea recuperării prejudiciilor din dosarele aflate pe rol.

"S-a constatat incidența redusă a situațiilor în care în timpul judecății s-a pus în dezbatere și s-a dispus luarea unor măsuri asigurătorii, în majoritatea situațiilor prin hotărârea de condamnare fiind menținute măsurile asiguratorii dispuse de parchet în cursul urmăririi penale. În cazuri izolate, au fost luate măsuri de indisponibilizare a bunurilor de către instituțiile financiare locale, urmare a dispozițiilor instanțelor de judecată. În situația în care s-a constatat absența unor măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, dar și neadoptarea unor astfel de măsuri în cursul judecății, din relațiile comunicate de instanțe se reține că, de regulă, motivul invocat a fost acela al inexistenței unor bunuri în proprietatea inculpaților, fapt constatat în cursul urmăririi", se menționează în documentul citat.

Referitor la practicile neunitare în materia analizată, verificările efectuate au arătat existența mai multor situații de interpretare diferită a textelor de lege referitoare la măsurile asigurătorii și recuperarea prejudiciilor.

Pornind de la constatările efectuate și concluziile rezultate în urma verificărilor, IJ propune înaintarea actului de control Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune asupra raportului, precum și comunicarea raportului curților de apel și ÎCCJ, pentru a dispune asupra propunerilor și măsurilor ce se impun pentru înlăturarea deficiențelor și reducerea riscurilor în cazul vulnerabilităților constatate.

Se propune, totodată, dezbaterea în cadrul ședințelor de pregătire profesională și întâlnirilor lunare ale judecătorilor a situațiilor care au generat interpretarea și aplicarea neunitară a legii, în vederea stabilirii unor proceduri de lucru unitare în materia măsurilor asigurătorii.

O altă propunere se referă la transmiterea raportului către Institutul Național al Magistraturii, "pentru a se aprecia cu privire la oportunitatea includerii în tematica referitoare la practicile neunitare ale instanțelor judecătorești a aspectelor rezultate din verificările efectuate".