Cum a ajuns CSM sa transforme cererea primită de la Papici în altceva

Cazul Lucian Papici s-a aflat în aceste zile și în atenția CSM, forul suprem al justiției românești. Numai că, în loc să răspundă de o manieră adecvată, păstrând proporțiile și spunându-și punctul de vedere asupra cazului cu care a fost sesizat,  CSM a găsit de cuviinţă să treacă la generalizări și să mute discuția în zona independenței justiției.

Joia trecută, CSM-ul a primit o sesizare din partea lui Lucian Papici, care solicita instituției să îi apere reputația profesională. În esență, procurorul considera că imaginea sa de magistrat a fost lezată de afirmația premierului Victor Ponta care, la un post de televiziune, a susţinut că Papici e "procuror băsist" care a făcut "dosare politice la comanda Cotroceniului". ”Afirmaţiile făcute de către premierul României Victor Viorel Ponta în mass-media, îmi afectează reputaţia profesională, deoarece se pun la îndoială obiectivitatea sa în instrumentarea dosarelor penale, probitatea morală şi profesională", susținea Lucian Papici. Să remarcăm, așadar, că în sesizarea trimisă CSM-ului, Lucian Papici vorbea doar despre sine, considerând că afirmațiile premierului îl lezaseră personal.

CSM-ul a înregistrat această plângere și a trimis-o spre analiză Inspecției Judiciare, după cum cerea procedura. A urmat apoi întocmirea raportului de analiză care considera drept justificată (nu discutăm acum dacă întemeiat sau nu) plângerea lui Lucian Papici și constata că reputația sa profesională a fost într-adevăr lezată.

Plenul CSM a admis acest raport și plângerea lui Lucian Papici. Astfel, conform comunicatului transmis de către instituție, plenul ”a reţinut că afirmaţiile domnului Victor Viorel Ponta, primul ministru al României, preluate de către mass media, prin natura şi impactul lor asupra opiniei publice, au afectat reputaţia profesională şi prestigiul procurorului Papici Lucian Gheorghe, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a corupţiei”.

Până aici, toate bune și frumoase, mai ales că însuşi premierul Ponta şi-a admis ulterior greşeala de a fi nominalizat persoane. Lucrurile s-au desfășurat conform procedurii, iar CSM-ul și Inspecția Judiciară și-au îndeplinit obligațiile în cazul în speță. De aici încolo însă, lucrurile capătă un caracter disproporționat.

Astfel, deși atât în cererea adresată chiar de către Papici, cât și în raportul aferent al inspecției judiciare, admis de către CSM, se face vorbire despre reputația profesională a unui singur procuror, instituția adoptă în ședința de plen o hotărâre care se referă la cu totul altceva. Astfel, în loc să îi răspundă lui Papici, în comunicatul de presă prin care se face publică această hotărâre, CSM-ul anunță, nici mai mult nici mai puțin, că a hotărât să facă verificări pentru a vedea dacă independența justiției nu a fost afectată de declarațiile publice pe care actorii politici le-au făcut în cazul Papici.

”În şedinţa de astăzi, 08.10.2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, cu majoritate de voturi, sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru efectuarea de verificări în vederea stabilirii dacă afirmaţiile vehiculate în spaţiul public - în contextul creat de încetarea delegării domnului procuror Papici Lucian Gheorghe în funcţia de procuror şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA - de către diverşi actori publici, sunt de natură a afecta independenţa sistemului judiciar”, se arată în comunicat.

Altfel spus, în loc să vorbească de mere, CSM-ul ajunge să vorbească despre pere. De la cazul procurorului Lucian Papici, instituția declanșează o anchetă cu privire la respectarea independenței sistemului de justiție.

Desigur, nimeni nu spune că CSM-ul nu poate face așa ceva. Până la urmă discutăm despre forul suprem al justiției românești, care trebuie să vegheze, prin întreaga sa activitate, la independența acesteia.

Numai că, în acest caz, constatăm că modul în care CSM-ul înțelege să își exercite această atribuțiune legală încalcă în mod flagrant principiul echității și justiției. Conform acestui principiu fundamental, despre care învață în anul întâi orice student la drept, toate instituțiile din sfera sistemului de justiție (deci, implicit și CSM) trebuie să aplice legea și să o interpreteze just și echitabil.  

Or, echitabil înseamnă inclusiv să se țină seama de proporția faptelor. Nu se poate să pedepsești o întreagă comunitate pentru faptele unui individ, așa cum nu se poate să pornești de la un caz particular și să emiți o sentință general aplicabilă.

Se pare însă că membrii CSM (sau cel puțin cei care au votat pentru adoptarea hotărârii în discuție) nu au nici măcar nivelul de pregătire al unui student la drept în anul întâi. Altfel, nu se poate explica de ce, pornind de la o solicitare punctuală, adresată de către procurorul Lucian Papici, CSM-ul ajunge la concluzia că ar exista încălcări ale independenței justiției și dispune o analiză în acest sens a Inspecției Judiciare.

Din nefericire, această generalizare cu totul nefondată are efecte dintre cele mai grave. În acest sens, trebuie să luăm în considerare că nu discutăm despre o instanță oarecare, ci chiar  despre instituția supremă a justiției românești, ale cărei acțiuni se reflectă asupra întregului sistem.

Prin prisma acestor considerente și cu atât mai mult cu cât era vorba despre un caz care a generat atâtea dispute, CSM-ul ar fi trebuit să acționeze cât se poate de obiectiv și de corect. Instituția a acționat însă de o manieră cu totul arbitrară, încălcând chiar și principii esenţiale ale dreptului. Ceea ce este desigur un semnal cum nu se poate de prost într-un moment în care justiția românească, în ansamblul ei, se găsește în pragul unei noi evaluări din partea Comisiei Europene.