Cum i-a tras Iohannis clapa lui Antonescu

De la alegerile europarlamentare desfăşurate pe 25 mai, scena politică românească a fost în mare parte dominată de mişcările ce au loc la dreapta eşichierului politic. De atunci, Crin Antonescu a renunţat la şefia PNL, dar şi la candidatura la prezidenţiale, nu înainte de a-şi trece partidul în tabăra PPE şi de a demara, pe plan intern, discuţiile cu PDL în vederea unei alianţe sau chiar fuziuni. Majoritatea analiştilor au fost lăsaţi cu gura deshisă de viteza cu care s-au precipitat evenimentele, dar şi de comportamentul ciudat al lui Crin Antonescu şi al lui Klaus Iohannis.

O parte din răspunsurile la aceste nelămuriri au fost date de preşedintele demisionar al PNL, care, într-o intervenţie telefonică realizată în timpul emisiunii “Jocuri de Putere” de luni seară, a făcut o serie de afirmaţii în legătură cu jocurile de culise din PNL. Deşi a sugerat că, în ciuda demisiei de la şefia PNL, ar fi fost dispus să devină candidatul pentru preşedinţie al dreptei unite, Crin Antonescu a declarat că retragerea sa din cursa pentru prezidenţiale a fost determinată de faptul că nu putea expune partidul la o dezbatere legată de oportunitatea candidaturii sale sau a lui Klaus Iohannis. Cu alte cuvinte, Crin Antonescu a recunoscut indirect că a plecat de la şefia PNL şi a renunţat la candidatura sa pentru prezidenţiale înainte a fi înlăturat de colegii de partid, recunoscând astfel că a fost de fapt victima unei lovituri de palat ce a avut loc în culisele conducerii PNL.

Declaraţiile lui Crin Antonescu aruncă de asemenea o lumină nouă şi asupra mişcărilor făcute lunea trecută de Klaus Iohannis, care se retrăsese din toate funcţiile de conducere pe care le ocupa în PNL. Acum, este evident că Iohannis vroia să creeze artificial o criză de leadership, în urma căreia să obţină sprijinul unei părţi importante dintre liberali. Aşa cum reiese din numirea sa în calitate de preşedinte interimar al PNL, dar şi din faptul că numele său se vehiculează cel mai des atunci când vine vorba despre candidatul dreptei unite la prezidenţiale, toate aceste stratageme i-au ieşit lui Klaus Iohannis.

Devine din ce în ce mai clar că zilele acestea asistăm, din punct de vedere politic, la începutul unei ofensive strategice gândite cu grijă şi care are ca scop final alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României. Conform unei asemenea strategii, acum a venit momentul declaraţiilor menite să cimenteze încrederea publică de care edilul sibian se bucura anterior şi să o transforme în intenţie de vot. Nu mai devreme de luni, Klaus Iohannis răspundea la observaţia jurnaliştilor că au fost mai mulţi colegi din PNL, inclusiv cei din organizaţia Sibiu, care şi-au exprimat dorinţa ca el să fie candidatul PNL la prezidenţiale cu următoarea afirmaţie: "O opinie pur personală, pot să vă spun. În cazul în care cineva îmi propune aşa ceva sunt dispus să fac acest lucru".

Tot la începutul acestei săptămâni, Klaus Iohannis a declarat că "din 2001, m-am gândit să fiu preşedintele României, când au început jurnaliştii să mă întrebe". Însă, edilul sibian nu îşi poate îndeplinii acest vis decât din postura de candidat al unui mare partid din România, iar nu ca membru al Fondului Democrat al Maghiarilor din Transilvania. În schimb, PNL-ul şi, mai nou marea alianţă de dreapta, reprezintă vehicolele perfecte pentru Klaus Iohannis, atâta timp cât nu există niciun alt lider de dreapta care să îi stea în cale.