De când este ministerul apolitic?
Zilele acestea în Parlament se discută un proiect de lege ce are ca miză reorganizarea Ministerului Apărării Naţionale, propunerea legislativă fiind în prezent adoptată pe articole de Camera Deuptaţilor, primul for sesizat.
Aşa cum era de aşteptat, această temă a cauzat deja dispute politice, mai ales că în proiectul de lege se stabileşte că primul-ministru va fi cel care numește în funcții șefii Departamentului de Informaţii din MApN şi nou creatului Departament pentru înzestrare şi logistică.
De acestă dată criticile au venit din rândul liberalilor, care prin persoana liderului lor, Crin Antonescu, au văzut în proiectul depus la Senat o dovadă a modului în care premierul ar încerca, chipurile, să îşi subordoneze direct cât mai multe instituţii şi să le politizeze. La prima vedere, poziţia pare logică, din moment ce ea poate fi susţinută de argumentaţia că de acum înainte premierul va trece peste capul ministrului Apărării în ceea ce priveşte numirea şefilor celor două departamente din subordinea MApN.
Însă, dacă ne uităm mai atent la cum funcţionează MApN-ul în realitate, vedem că liderul PNL greşeşte. În fond, proiectul de lege nu face altceva decât să mute responsabilitatea politică pentru numirea celor doi şefi din cadrul MApN de la nivelul ministrului Apărării la cel al primului-ministru. Ambele funcţii din executiv sunt la fel de politice, noua lege nefăcând decât să mute responsabilitatea pentru numirea şefilor departamentelor de Înzestrare şi de Informaţii la un nivel superior de autoritate politică, cel al premierului. Astfel, se poate vorbi de o viitoare politizare a MApN în măsura în care se poate afirma acum că Ministerul Apărării este sub controlul politic al executivului.
În plus, legea nu modifică şi nu poate să modifice prevederile constituţionale legate de calitatea de comandant suprem al armatei pe care preşedintele o are şi de rolul jucat de CSAT în administrarea problemelor de apărare. Din acest punct de vedere, proiectul de lege nu schimbă cu nimic situaţia de fapt, avizul dat de CSAT la numirea şefilor din MApN menţinându-se. În sfârșit nu se modifică nici faptul că, deşi decizia finală va fi luată de premier, propunerile iniţiale vor aparţine ministrului Apărării.
De asemneea, trebuie notat că situaţii similare se întâlnesc cam în toate statele europene, unde miniştii de resort reprezintă în esenţă administratorii politici ai forţelor armate. Deciziile importante privind politicile mari de apărare şi numirile în funcţii legate de activitatea militară în sine aparţin, de la caz la caz, premierilor sau preşedinţilor.
Aşa cum declarau şi reprezentanţii ministerului prezenţi la dezbaterea din Cameră, reorganizarea MApN reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte eficientizarea activităţii Ministerului, ca urmare a evoluţiilor ce au avut loc de la precedenta reorganizare a instituției. Cât despre criticile ieftine venite din partea opoziţiei, acestea nu au în mod evident nicio susținere de fond, dovedind astfel încă o dată că PNL face un joc politic meschin, pe seama bunei funcționări a instituției care coordonează activitatea Armatei Române.