Au plantat procurorii microfoane în Palatul Victoria? În ce ţară trăim şi cine răspunde?

La baza acuzaţiilor ar sta, conform anchetatorilor, mai multe înregistrări telefonice şi ambientale, una dintre ele fiind realizată chiar în biroul premierului Victor Ponta de la Palatul Victoria.

Desigur, o anumită parte a mass-mediei din România se bucură de materialul de propagandă pe care procurorii DNA l-au furnizat în dosarul Duicu. Jurnaliştii de o anumită culoare politică au acum presupusa dovadă a modului controversat în care se comportă actualul şef al executivului. Acest mod de operare, care implică apariţia în presă a unor stenograme de provenienţă îndoielnică, este deja binecunoscut, el fiind utilizat de cei de la DNA şi în alte situaţii.

Şi totuşi, în loc să ne înfierbântăm şi să începem să aruncăm cu noroi în executiv, poate că ar fi mai util să facem un pas în spate şi să analizăm la rece situaţia, mai ales că implicaţiile aserţiunilor făcute de DNA sunt foarte grave.

În primul rând, înregistrările din biroul premierului la care se referă procurorii nu dovedesc presupusul trafic de influenţă. În schimb, vorbim despre o discuţie între primul ministru, ministrul de Interne şi şeful IGPR a cărui subiect era numirea unui om într-o funcţie înaltă din MAI. Din moment ce Poliţia Română este subordonată Ministerului Afacerilor Interne, parte a executivului, premierul are tot dreptul să se intereseze de numirea şefilor din această structură. Admiţând că discuţia este reală, atunci demersul procurorilor mai are o problemă, din moment ce nu reiese de nicăieri de unde aveau ei informaţiile legate de presupusa întâlnire din biroul primului-ministru ca parte a unui trafic de influenţă.

De asemenea, trebuie să ne punem şi o altă întrebare, de această dată legată de modul în care s-ar fi realizat înregistrările în sine, mai ales că vorbim despre o discuţie care ar fi avut loc în biroul premierului din Palatul Victoria. Din referat nu reiese cum şi mai ales ce instanţă a dat procurorilor dreptul de a monta instrumente de ascultare în cabinetul şefului executivului. În fond, vorbim de sediul Guvernului, unde aparatura portabilă de interceptare nu are cum să funcţioneze şi unde există echipamente de bruiaj. Dacă nu mă credeţi, încercaţi să vorbiţi la un telefon mobil în preajma Palatului Victoria ca să vedeţi cum se pierde semnalul.

Dacă aceste interceptări au fost făcute în cabinetul premierului fără acceptul unui judecător, atunci vorbim despre o problemă mare, de natură să aducă prejudicii grave securităţii naţionale. Dacă într-adevăr există echipamente de ascultare montate în biroul primului-ministru despre care acesta nu ştie, atunci vorbim despre verificarea permanentă a activităţii unui demnitar prin intermediul microfoanelor, sistem care l-ar îngrozi şi pe George Orwell. În schimb, tot ceea ce spune cel vizat poate fi folosit apoi împotriva sa în lupta politică, procedeu de inspiraţie securistă pentru a carui înlăturare s-a murit în 1989.