De ce Băsescu ar trebui să aibă decenţa de a nu vorbi despre corupţia altora

Marele neadevăr care se ascundea în expresia vagă folosită de Băsescu este că un jucător, întotdeauna şi în orice competiţie, se supune regulilor jocului. Jucătorii nu sunt deasupra regulilor şi nu ei aplică regulile: nu există arbitri care să intre pe teren la una din echipe şi nu există competiţii în care unul din jucători se erijează în arbitru.

Traian Băsescu este singurul politician cu funcţie publică, singurul demnitar al României care beneficiază de protecţie pentru fapte penale, fie că sunt comise înainte de a fi preşedinte, fie chiar în timpul mandatului. Iar după aproape 10 ani de mandate, am înţeles că sintagma preşedintelui-jucător mai însemna, în plus, şi preşedinte-procuror, şi preşedintele-judecător, preşedinte-şef de Executiv, preşedinte-chestor, preşedinte-agent special, şi, în general, preşedinte-ce-vrea-el. Traian Băsescu nu şi-a asumat niciodată şi imensa responsabilitate care vine odată cu toată puterea care i-a fost acordată, sau cea pe care şi-a luat-o el însuşi.

O minimă decenţă l-ar determina pe preşedinte să folosească mai cu zgârcenie şi cu mai multă atenţie termeni precum “corupţie”, “condamnat” sau “dosare”, deoarece procurorii promovaţi de dânsul pe funcţii, Daniel Morar şi Codruţa Kovesi, au hotărât această interpretare a Constituţiei, cea mai avantajoasă posibilă pentru şeful statului, în termeni de imunitate în faţa anchetelor penale. Ar putea fi, oare, şi un conflict de interese aici, dar – ca să vezi! – preşedintele este scutit şi de cercetarea şi pentru fapte care ţin de integritate, pe toată durata exercitării mandatelor.

Ce om necuviincios, care ştie că nu are cum să fie tras de mânecă de către Justiţie pentru mai nimic – deşi nu din lipsă de plângeri, slavă Domnului –, ar sta să acuze şi să ameninţe într-una despre dosare în curs, puşcăriabili, moguli, baroni, politicieni profund corupţi, şantajişti de profesie, Înalt-prea-sinucişi, tonomate şi ţigănci împuţite agresive. Am uitat pe cineva? Mai mult ca sigur! Pentru că în toţi anii de până acum, Traian Băsescu nu a avut niciun fel de reţineri în a arăta cu degetul şi a arunca în troaca de porci pe toţi micuţii care au ieşit în faţa lui, fără vreo imunitate prezidenţială ca a lui, dar cu o idee simplă despre dreptate – şi, anume, că “Nimeni nu e mai presus de lege”.

Dacă tot îi face plăcere să poarte, în permanenţă, Constituţia în buzunarul de la piept, Traian Băsescu trebuie să ştie că el este cel care a schimbat şi cel pentru care s-a schimbat modul în care se aplică aspecte din Legea fundamentală. Şi, dacă s-a bucurat până acum de faptul “Nimeni nu e mai presus de lege, decât Preşedintele ţării”, nu cred că ar suporta nimeni să îl audă peste câţiva ani cum se plânge de abuzurile unui viitor preşedinte. Prea ai umblat cu ocaua mică, Traiane...