De ce nu este o problemă că prefectul de Harghita sau ministrul Culturii să fie etnici maghiari

De la Consiliul Naţional al PSD de marţea trecută, dreapta din România şi-a găsit o strategie de atac la adresa actualei puteri, acuzându-i pe social-democraţi că ar încerca să utilizeze tema etnico-religioasă pentru a-l discredita de liderul PNL Klaus Iohannis. În opinia liderilor din opoziţie, premierul Victor Ponta şi oamenii din jurul lui ar încerca să îl prezinte pe edilul sibian ca pe un venetic ce nu trebuie votat din moment ce nu împărtăşeşte valorile majorităţii.

Mai interesant este cum este utilizat acest discurs în contextul câtorva mutări făcute de actuala putere, atât la nivelul Executivului, cât şi la nivel local. În primul rând, este vorba despre modul în care dreapta din România s-a raportat la nominalizarea Rozaliei Biro pentru postul de ministru al Culturii, imaginea reprezentantei UDMR fiind de câteva zile târâtă în noroi în mod constant, inclusiv de către preşedintele Traian Băsescu. Apoi, este vorba de decizia anuţată vineri de Executiv în legătură cu schimbarea prefectului de Mureş, post pe care a fost numit un reprezentant al UDMR. Şi această decizie a reprezentat în ultimele zile ţinta atacurilor dreptei.

Citeşte şi: ROZALIA BIRO, propunerea UDMR pentru Cultură, are probleme cu DNA

Indiferent de ce ar încerca să ne convingă, în ambele cazuri, argumentele utilizate de opoziţie pot fi reduse la ideea că persoanele în cauză nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice exact pentru că nu sunt de etnie română. Cu alte cuvinte, aceiaşi oameni care vor să ne convingă cât de bun este un etnic german pentru funcţia supremă în stat urlă sus şi tare cât de nepotriviţi ar fi doi politicieni de etnie maghiară pentru diferite deminităţi publice în cadrul statului român.

Ipocrizia dreptei devine astfel atât de evidentă încât cei care susţin aceste idei nu prea au cum să îşi justifice poziţiile. Astfel, opoziţia, care se pregăteşte să intre în cursa prezidenţială sprijinindu-l pe Klaus Iohannis, aplică în acelaşi timp standarde duble când vine vorba de politicienii de alte etnii, aflaţi însă de partea puterii.

Cu alte cuvinte, atunci când un anumit politician ce face parte dintr-o minoritate este de partea lor, liderii opoziţiei ţin să îl prezinte ca întruchiparea corectitudinii şi drept singura alternativă viabilă pentru funcţia supremă în stat. În schimb, atunci când vorbesc despre politicieni aflaţi în sfera puterii, atunci aceiaşi oameni de dreapta descoperă aproape instantaneu cât de rău este să ai un prefect sau un ministru al Culturii de o altă etnie. Sau, reducând la absurd întreaga situaţie, poate că e vorba strict de apartenenţa unui sau a altuia la o minoritate etnică, în opinia dreptei saşii fiind mai dezirabil decât maghiarii în ceea ce priveşte ocuparea anumitor funcţii publice.

Citeşte şi: Rozalia Biro: Valoarea unui om nu este dată de greşelile sale, ci de rezultatele pe care le lasă în urma lui

Comportamentul opoziţiei ar trebui să ridice semne de întrebare legate de cât de loiali sunt aceşti oameni egalităţii dintre cetăţenii României, indiferent de etnia lor. În constituţie se precizează foarte clar că orice ceteţean român poate ocupa o funcţie publică, indiferent de etnia din care face parte, din moment ce toţi avem aceleaşi drepturi politice. În schimb, pentru opoziţie, acest principiu pare să fie egal cu zero atunci când vine vorba de a ataca actuala majoritate în speranţa câtorva voturi în plus.