Deputații și senatorii scapă de ANI și DNA doar în propaganda basistă

Protestele din weekend au marcat începutul sfârșitului pentru scandalul privind modificarea Codului Penal și proiectul de Lege pentru amnistiere și grațiere. Majoritatea persoanelor care au participat la mitingul din Piața Universității și-au exprimat opiniile în mod democratic, arătându-și nemulțumirile față de întreaga clasă politică.

Deși au existat unii activiști provocatori, care și-ar fi dorit violențe pe stradă, aceștia au prezentat argumente absurde și propagandistice pentru organizarea protestelor, fiind clar faptul că înainte de a se prezenta în Piață li s-a făcut “training” de către membri de partid privind mesajele pe care ar trebui să le transmită.

Nu trebuie să mire pe nimeni faptul că unele partide trimit huligani sau protestatari plătiți la manifestările publice. Cea mai ușoară metodă de a-i recunoaște pe aceștia este să le asculți mesajele învățate de acasă, care merg pe aceeași linie cu mesajele liderilor politici. De asemenea, contextul în care este organizată o astfel de manifestare este important.

Să ne amintim că sâmbătă a avut loc un mini-protest al celor de la partidul lui Traian Băsescu, Mișcarea Populară, unde participanții și-au subliniat intenția de a mai trimite activiști în stradă. Drept urmare, duminică se pare că unii protestatari, dintre care și cei care au instigat la violențe, erau aceiași membri de partid ai PMP.

Astfel, este foarte posibil ca mesajele protestatarilor prin care membrii Legislativului erau acuzați că vor să-și asigure independența față de sistemul juridic au fost scrise în birourile de propagandă ale apropiaților lui Traian Băsescu. Dacă privim ideile transmise de aceștia cu un ochi critici, putem observa cu ușurință multitudinea de lacune logice și de minciuni care se vehiculează.

O tentativă de a clarifica situația a venit recent din partea reprezentantului Comisiei juridice din Parlament, deputatul UNPR Eugen Nicolicea, care a abordat și demontat punct cu punct acuzațiile promovate de presa portocalie membrilor celor două camere ale legislativului.

Referitor la modificările aduse Codului Penal, o confuzie majoră s-a realizat în primul rând în privința încadrării oficiale a funcției de parlamentar. În toate țările Uniunii Europene, parlamentarul este un demnitar, nu un funcționar public. Faptul că ANI nu putea ancheta membrii Camerei Deputaților și ai Senatului în urma unor modificări ale Codului Penal este un fals grosolan.

Modificările în cauză nu afectează activitatea Agenției Naționale de Integritate, ale căror atribuții sunt reglementate prin Legea privind organizarea și funcționarea ANI (176/2010). Este important de subliniat faptul că ANI nu are atribuții în sfera penală, acolo unde au fost aduse amendamentele.

De asemenea, nu este afectată în niciun fel activitatea Direcției Naționale Anticorupție. Parlamentarii intră în sfera de competență a procurorilor anticorupție oricum, potrivit actului normativ care reglementează activitatea DNA. Așadar, schimbările Codului Penal nu împiedică în niciun fel cercetarea și sancționarea legiuitorilor pentru faptele de corupție.

Totodată, conflictul de interese și incompatibilitățile sunt stipulate foarte clar în Statutul deputaților și senatorilor, iar schimbările de legislație nu afectează această realitate.

În ceea ce privește proiectul de Lege pentru amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse minore, infracțiunile de corupție nu intră în sfera de efect a propunerii legislative, iar luarea și darea de mită, traficul de influență sau primirea de foloase necuvenite nu ar fi tratate cu mai puțină severitate și sub nicio formă nu ar fi iertate.

Scopul principal al legii ar fi decongestionarea sistemului penitenciar, care este în acest moment extrem de aglomerat, cu închisorile ajungând la un grad de ocupare de aproape 120%. Încălcarea drepturilor omului devine un risc demn de luat în seamă în acest caz, pentru că suprapopularea înseamnă că nu se pot asigura condiții potrivite pentru detenție. Istoricul condamnărilor la CEDO ale statului român arată că această situație nu poate fi acceptată în continuare.

Demontarea acestor teorii false și minciuni vehiculate de unele instituții de presă și scandate de activiștii de partid în Piața Universității înseamnă că discuțiile despre o „superimunitate” sau despre „interese ascunse ale parlamentarilor” sunt complet absurde. În realitate, avem de-a face cu o campanie de defăimare a Parlamentului, coordonată de Traian Băsescu pentru a-și ascunde problemele pe care le are cu creditul și achiziția terenului de la Nana.

Parlamentul trebuie totuși să-și asume greșeala de a nu fi comunicat corect toate aceste decizii și trebuie să regândeasca proiectele după ce au loc dezbateri publice și după ce sunt analizate toate opiniile. Totuși, este nevoie de o atitudine constructivă, în lipsa căreia toată activitatea legislativă ar putea fi blocată de acțiunile manipulatoare ale unor actori de opoziție.

Este necesară consultarea tuturor părților ce formează societatea românească, a instituțiilor partenere la nivel internațional și mai multă răbdare când este vorba despre subiecte controversate. Dorința de scandal a unora nu trebuie tradusă într-o dramă la nivel național. Echilibrul este cuvântul cheie în toate privințele.