Descentralizarea – necesitate pentru România secolului XXI

După mai multe săptămâni în care au avut loc discuţii între liderii actualei coaliţii de guvernare, vicepremierul Liviu Dragnea a prezentat săptămâna aceasta forma finală a propunerii, aprobată în Guvern şi pe care Executivul îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului pe data de 19 noiembrie. Aşa cum reiese din varianta finală a proiectului, domeniile care sunt descentralizate complet sunt sănătatea, agricultura, mediul, cultura, tineretul şi sport, autorizarea şi clasificarea în turism, cluburi şi baze sportive, tabere şcolare, precum şi atribuţiile teritoriale în ceea ce priveşte pescuitul. Din punctul de vedere al  impactului bugetar pe care acest proiect îl va avea, chiar premierul Victor Ponta a declarat că acesta va fi unul pozitiv, din moment ce se vor reduce aproximativ 10% din cheltuielile salariale totale, prin comasarea diverselor structuri.

Trecând peste toate aceste detalii tehnice, proiectul descentralizării reprezintă cea mai importantă măsură în ceea ce priveşte funcţionarea statului român din ultima jumătate de secol. Cu toate că, încă de la Revoluţie, se vorbeşte despre desfinţarea modelului centralist existent în România, specific unui stat comunist, niciun executiv nu a avut curajul să îşi asume măsurile propuse de Guvernul Ponta. Deşi a existat, cel puţin la nivele declarativ, o înţelegere între societatea civilă şi actorii politici, niciun alt guvern post-decembrist nu a fost dispus să renunţe la pârghiile de administrare a puterii şi să mute decizia mai aproape de cetăţean.

Aşa cum este ea prezentată de actuala putere, descentralizarea din România nu va implica doar mutarea atribuţiilor majorităţii ministerelor înspre autorităţile locale, ci va fi de natură să asigure că de azi înainte deciziile administrative vor fi luate cât mai aproape de nivelul asupra căruia vor avea un impact. O astfel de dinamică în luarea deciziilor va fi de natură să asigure premisele eficientizării actul administrativ şi să stimuleze dezvoltarea serviciilor publice.

De asemenea, privită în contextul mai larg al regionalizării României, descentralizarea reprezintă un efort tranzitoriu şi necesar prin care autorităţile locale să fie stimulate să îşi eficientizeze activitatea în contextul creşterii responsabilităţilor. Un sistem administrativ foarte centralizat cum este cel din România este foarte greu de transformat peste noapte într-un sistem în care autorităţile locale să aibă toate responsabilităţile administrative. Tocmai de aceea, descentralizarea reprezintă un pas important pentru România.

Departe de a fi un moft al actualilor guvernanţi sau o manieră prin care preşedinţii de consilii judeţene vor deveni un gen de satrapi pe care partidul aflat la putere se va sprijini, descentralizarea, la fel ca şi regionalizarea, este o necesitate pentru România. Ea dă posibilitatea ca anumite decizii ce ţin de nivelul local să poată fi luate aici. Apropierea între cetăţeni şi nivelul politic la care este luată o decizie ce îi afectează direct reprezintă nu doar un deziderat al Uniunii Europene, ci şi singura manieră prin care ţara noastră se poate dezvolta în mod real înspre un viitor mai bun.