Domnule Boc, noi speram că după trecerea Ebei în afara listelor pentru PE aveţi decenţa să tăceţi
Din când în când, un politician a cărui carieră era de mult terminată încercă să intre din nou în prim-planul dezbaterii politice ca un veritabil zombi dintr-un film horror de mâna a treia.
De vreo câteva săptămâni, la un astfel de exercițiu recurge și Emil Boc, edilul clujean tot încercând să iasă în evidenţă prin ieşiri publice. Încurajat probabil de intervalul de timp scurs de când a plecat din funcţia de prim-ministru, edilul clujean chiar are senzaţia că românii încep să aibă din nou încredere în el şi că au uitat modul slugarnic în care a impus măsurile dure de austeritate economică care erau să îngroape România.
Astfel, din clipa în care s-a transferat neoficial la PMP, fostul premier şi-a dat cu părerea cam despre orice subiect din mass-media, încercând probabil să se facă auzit în piaţa publică. De exemplu, vineri, edilul clujean a declarat că a fost plăcut surprins de retragerea Elenei Băsescu de pe lista pentru Parlamentul European a PMP, spunând că acest lucru a fost un gest de responsabilitate politică și că speră ca și alte europarlamentare, precum Daciana Sârbu sau Adina Vălean, să facă un pas înapoi.
În primul rând, ieşirea Elenei Băsescu din cursa pentru PE nu reprezintă nici pe departe o decizie care să aibă de-a face cu ideea de responsabilitate politică, cât un gest politicianist ieftin, care încercă să mimeze un comportament civilizat. Dacă EBA ar fi decis să renunţe în timpul alegerilor europarlamentare din 2009 poate că am mai fi salutat acest fapt, dar după cinci ani în care s-a făcut de râs la Strasbourg este deja prea târziu.
În schimb, în urmă cu cinci ani, Boc, în calitate de preşedinte al PDL, a aranjat alegerea “independentei” Elena Băsescu, că aşa a dorit şeful său de la Cotroceni. Astfel, micuţul Boc i-a oferit mezinei preşedintelui ocazia să facă de râs România prin declaraţii de doi bani, discursuri ţinute în plenul legislativului european pe orice alt subiect decât cel aflat în discuţie, sau alte “succesuri” de acest fel. Fără influența tatălui său şi o mașinărie de partid bine unsă, precum cea democrat-liberală, fiica cea mică a lui Traian Băsescu nu ar fi avut nicio şansă să îşi facă cumpărăturile timp de cinci ani pe banii contribuabililor europeni. Problema Elenei Băsescu este reprezentată în egală măsură atât de nepotismul care a băgat-o în politică cât şi de faptul că ea nu este în stare de absolut nimic. A vorbi, precum Emil Boc, despre responsabilitate în raport cu o astfel de persoană este ca şi cum ai susţine că albul este negru şi viceversa.
Din cauza prestaţiei sale în fruntea PDL şi la Palatul Victoria, Emil Boc a reuşit să devină imaginea politicianului servil şi incapabil de opinii proprii, un Emil Bobu modern dispus să facă cam tot ce doreşte stăpânul său. Se pare că fostul premier încă suferă de reflexele căpătate în perioada în care era la putere şi continuă să îi laude gratuit pe cei apropiaţi şefului său care încă se află la Palatul Cotroceni. Probabil că ar fi mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru el însuşi, ca Emil Boc să facă un pas înapoi în loc să încerce o revenire politică fără şanse de izbândă.