Domnule Iohannis, nu sunteţi o victimă

Victimizarea televizată practicată de Klaus Iohannis cu numai cîteva zile înaintea primului tur de scrutin este de rău augur. Pentru cei obișnuiți cu discursurile politice, e semn că președintele PNL își pregătește de pe acum terenul și justificările prin care va eschiva atacurile interne ce vor surveni în urma unei previzibile înfrângeri în alegerile prezidențiale. Ca un beneficiu secundar, victimizarea lui Iohannis, care pretinde că a fost ținta unor atacuri fără precedent în actuala campanie, i-a permis candidatului ACL să scape cu obișnuitele generalități despre proiectul său pentru România.

Citeşte şi: Klaus Iohannis candidat. Confesiunea religioasă – o problemă pentru Klaus Iohannis în relaţia cu electoratul

Dar chiar și așa, admițând valoarea pragmatică a respectivei eschive, ce îndreptățire are Klaus Iohannis să se pretindă ținta unor atacuri nedemne? „În toate campanile am avut parte de atacuri de mizerii, dar niciodată ca în acest moment. Nu am atacat şi nici nu am de gând să-i atac. Au fost calomnii, minciuni. Nu au nici un proiect, nicio viziune (…) Denotă nivelul anumiţilor invitaţi”, a declarat Klaus Iohannis. Să nu comentăm în acest context ”proiectul și viziunea” care i-ar permite candidatului ACL să-i ia la rost pe ceilalți candidați. Să remarcăm doar că Iohannis confundă sau nu înțelege diferența dintre o campanie incomodă și una neprincipială. Iohannis a dormit cum și-a așternut în acestă campanie, scurt pe doi. I s-au pus o serie de întrebări legitime la care fie nu a răspuns, fie s-a încurcat în explicații contradictorii. Pur și simplu, nu credem că Iohannis ar fi scăpat basma curată, fără să i se adreseze interogațiile respective, în orice țară europeană ar fi candidat. Dacă prea-comodul candidat al dreptei dă ochii peste cap la atâta lucru, să avem pardon, dar e cazul să se întoarcă la Sibiu, la activități mai puțin solicitante.

Averea personală este o temă electorală în orice campanie europeană. Sunt niște lideri din liga mare arestați pentru corupție și averi ilicite, prin Europa. Iohannis în schimb vrea să fie tratat cu mănuși albe, de protocol. De ce? Care alte mizerii l-au deranjat pe Klaus Iohannis? Nu este adevărat că a fost șoferul familiei Lalande, în afacerea obscurelor înfieri? Nu este adevărat că s-a pierdut urma a cel puțin trei minori, în strictă legătură cu activitatea sa și a soției sale?

Citeşte şi: Klaus Iohannis le dă tinerilor 11 motive să iasă la vot

Un atac murdar ar fi fost acela în care presa centrală ar fi preluat și speculațiile acelea vechi, apărute în presa locală, care explicau și de ce a scăpat Iohannis la acea dată din strânsoarea procurorului. Nu țin minte să-l fi interpelat cineva pe Iohannis la București privitor la presupusele sale legături din DNA, la cel mai înalt nivel. Aia ar fi fost o lovitură sub centură și domnul Iohannis ar fi ajuns ținta batjocurii, ca Baconschi.

Nu l-a pus de asemenea nimeni să explice cum e posibil să fii profesor în România fără să stăpânești mulțumitpr limba și noțiunile elementare. Dar probabil că Iohannis s-a simțit lezat că a fost ironizat pentru prea desele sale derapaje lingvistice. Asta este, stimate domn. Nu vă convine spiritul, schimbați țara. Candidați într-un canton elvețian, ori în Canada...

Iar din punct de vedere al reciprocității, Iohannis nu stă nicicum mai bine: cel care se pretinde lovit a fost la rândul său inițiatorul unor atacuri dure, prin PNL se vehiculau șantajist amenințări cu plângeri penale, iar Klaus Iohannis a făcut echipă foarte eficientă din acest punct de vedere cu Ludovic Orban. Cel care dă acum ochii peste cap și pretinde că „Pe mine nu m-a împins nimeni în faţa uşii, un grup de baroni, să vin să spun că vreau să fiu preşedintele partidului”, a ajuns cum a ajuns în fruntea PNL, în urma unei duble trădări istorice, a aliaților și a propriului electorat, iar cei din spatele său dacă nu sunt baroni, atunci ce sunt? Cooperativiști?

Citeşte şi: Dacă nu apăreau pozele cu Elena Udrea la Paris, aţi fi votat-o?