Domnule Johannis, n-avem toți banii dumneavoastră

Însă răspunsul nu este satisfăcător, pentru că reprezintă doar perspectiva unui premier social-democrat, tânăr pe deasupra, constrâns de dogma partidului să-i considere pe cei mai amărâți subiectul politicilor de asistență socială. Dar cât de tare se pot schimba lucrurile dacă privim din alt unghi...

Să exemplificăm.

Dacă ești un neamț harnic și ambițios, așa ca prim-vicepreședintele PNL Klaus Johannis, ai putea uita că în România, de 23 de ani, nu mai este suficient doar să fii sârguincios ca să te îmbogățești. Ai putea astfel uita și că nu toată lumea se bucură de bunăstarea de care te bucuri tu și, pe cale de consecință, nici nu va fi atât de convins de virtuțile principiilor liberalismului precum se dovedește primarul Sibiului când declară la TVR că măsura înjumătățirii ratelor la credite ”nu e o măsură liberală” și, ca atare, ”nu a fost discutată în partid”. Să presupunem că prudentul Antonescu a omis să-și prevină colegul de altă etnie referitor la importanța atenției cu care trebuie urmărită reacția și simpatia populară. În mod cert, liderul PNL nu ar fi spus în ruptul capului așa ceva pe un post de televiziune național, în prag de alegeri. Dar acestea sunt detalii, să trecem mai departe.

Dacă ești un personaj politic chitros și strângător, știi exact genul, cel care-și dă casă singur când ajunge primar, iar familia ta se îmbogățește pe măsură ce țara sărăcește și mandatul politic ți se termină, ai putea crede că cel care beneficiază înjumătățirea ratelor este vreo ”țigancă împuțită”, jurnalist eventual, care s-a îndatorat cu nesimțire la bancă pentru a-și lua un telefon nejustificat de scump, numai bun să i-l smulgi tu din mână.

Dacă, în schimb, ești vreo arivistă care-și imaginează că pantofii cu toc înalt sunt tot ce-i lipsește unui sinistrat căruia i-au luat apele casa, ai putea crede că cel care-și dorește înjumătățite ratele este doar o altă țoapă pusă pe shoping, care și-a investit creditul în garderobă plină ochi cu hanțe de fițe, la prețuri năucitoare.

Pentru teoreticianul de dreapta, revopsit cu succes de câteva ori în cursul devenirii sale profesionale, ajuns de la salariul de stat din 1990 la averea dodoloață din 2014, tot din bani de la stat, cel care și-a făcut credit e doar un nesimțit cu periculoase vederi bolșevice, incapabil să înțeleagă sau să admită virtuțile capitalismului care-ți permit la o adică să te îmbogățești exemplar chiar și din gunoi menajer, borduri sau asfalt... Dacă ai conexiunile necesare, desigur.

Ultima, cu voia onoratului public cititor, am lăsat-o la urmă. Dacă ai legitimația de jurnalist în permanență asupra ta, sub forma găurii din talpa pantofilor care au vârsta copilului de acasă, știi probabil că și vecinul tău de la patru ar putea beneficia de ”pomana electorală” a social-democratului Ponta. Are un salariu de 800 de lei și n-ar fi făcut în veci un credit, dar a fost nevoit astă-vară, pe motiv că nicio nenorocire nu vine singură. În timp ce nevasta s-a internat cu ăla mic care s-a îmbolnăvit, acasă s-a stricat de tot frigiderul care-l avea încă de când se plimba Ceaușescu cu elicopterul spre Târgoviște. O vreme s-a milogit de tine, să-i ții la rece sufertașul cu mâncarea pentru spital, dar într-un final a făcut cu nervii și s-a împrumutat la bancă, fără să știe ce polemici politice grave poate să nască un frigider nou.