Dragoş Paul Aligică – spălător de cadavre politice
Schimbarea cu o sută optzeci de grade pe care Crin Antonescu a făcut-o săptămâna trecută a reprezentat un eveniment relativ uşor de digerat pentru toţi acei formatori de opinie care până la acel moment îi făceau pe liberali cu ou şi cu oţet în fiecare zi.
Astfel, asistăm la o redefinere a opiniilor mai multor persoane publice asociate dreptei în legătură cu PNL-ul, care aproape peste noapte a devenit cel mai mare partid de opoziţie din România. Uneori eforturile lor sunt subtile, mergând pe cartea normalităţii care, chipurile, s-ar fi reinstalat acum în politica românească, dar de cele mai multe ori avem un mesaj stereotipic, de genul „nu contează ce au făcut liberalii până acum, contează ce vor face de aici înainte”.
Poate cea mai amuzantă şi în acelaşi timp mai brutală încercare în acest sens îi aparţine lui Dragoş Paul Aligică, care, într-un editorial intitulat „Nu PNL şi Antonescu sunt problema”, încearcă să le ia apărarea liberalilor în faţa maşinăriei PSD-iste de propagandă visată de el. Aligică reprezintă unul din cei mai înverşunaţi „intelectuali” de dreapta din România, pe vremea când USL-ul funcţiona, el înfierând cu mânie burgheză fiecare deviaţie de stânga a lui Crin Antonescu.
Acum că liberalii şi liderul lor şi-au schimbat opinia, domnul Aligică şi-a reconsiderat peste noapte poziţia faţă de ei, începând să devină principalul apărător al celor pe care până mai ieri în critica cu înverșunare. Din momentul în care PNL-ul s-a eliberat de încorsetarea reprezentată în viziunea lui Aligică de relaţia cu PSD, Antonescu şi ai săi devin mai curaţi ca lacrima, ieşirea lor de la guvernare reprezentând un gen de probă de foc trecută cu brio.
În acest caz, sfatul eseistului către celelalte partide din opoziţie nu poate să fie decât unul singur, acela că inamicul nu este PNL-ul, ci PSD-ul care, chipurile, continuă să fie la fel de murdar ca până în prezent. Cu ajutorul unei lecţii exotice de istorie bizantină, Aligică concluzionează astfel că PNL-ul trebuie primit cu braţele deschise de opoziţie, evocând inclusiv interesul naţional în acest sens.
Dragoş Aligică îşi începe editorialul cu afirmaţia următoare: „Observ o campanie formidabilă pentru demantelarea şi îngroparea lui Crin Antonescu în urma deciziei sale de a risca totul pe o carte şi de a scoate PNL de la guvernare”. Într-adevăr, în prezent Antonescu este în picaj în sondaje, dar acest fapt nu se datoarează vreunor maşinaţiuni PSD-iste, social-democraţii având o atitudine corectă faţă de liberali, ci deciziei PNL-ului de a rupe USL-ul.
Ca să parafrazăm, Crin Antonescu s-a îngropat singur prin deciziile politice pe care le-a luat şi a căror consecinţe le va resimţii din plin. În schimb, Dragoş Aligică încearcă să îl facă pe liderul liberal alb ca neaua şi numai bun de cooptat într-o mare coaliţie de dreapta. Nu am ce zice, frumoasă meserie, aceea de îmbălsămător şef al unui politician care avea toate şansele să ajungă preşedinte şi care a reuşit în câteva săptămâni să devină un zombi al politicii româneşti.