E clar – Iohannis are o mare problemă cu casele

Liberalul a vorbit, marți, într-un interviu, despre șansa pe care a avut-o ca să ‘își clădească’ averea sa de 6 imobile cu suprafață totală de circa 1000 metri pătrați, spatiu locuibil. Pentru tânăra familie Iohannis planetele s-au aliniat după 1990: piața era una “nespecifică”, cei doi erau harnici și făceau bani din meditații, bașca mai cunoșteau și oameni care moșteniseră locuințe și intenționau să le vândă.

“Totul este extrem de simplu”, repetă candidatul ACL cu fiecare ocazie cu care este întrebat despre casele sale. Ticul verbal trădează anxietatea cu care Iohannis vrea să treacă cât mai repede pentru subiectul imperiului său imobiliar.

Citeşte şi: Klaus Iohannis despre atacul lui Firea: De o speţă extrem de joasă

“Pot să vă spun că le-am luat foarte ieftin fiindcă piața imobiliară din Sibiu este una nespecifică”, a declarat, marți, Klaus Werner Iohannis. În regulă, piața era haotică, o mulțime de persoane, mai ales din grupurile de minorități, au ales să își vândă propiretățile și să emigreze după 1990. Dar dacă lucrurile stau în felul acesta și imobilele erau așa de ieftine, cum a reușit Iohannis să vândă proprietățile la un preț bun și să facă profit, pe care să îl investească mai departe? Dacă tot recunoaște că a adunat din meditații atâția bani încât să își cumpere a doua proprietate, vrea domnul Iohannis să ne spună că a și declarat banii respectivi și a plătit taxe pe ei sau recunoaște și că a fost un mic evazionist?

Alt lucru pe care îl punctează Iohannis în fiecare apariție în care este întrebat de casele sale este mirarea că subiectul prezintă interes pentru public, în campanie. Pentru Iohannis, casele sale sunt mici, sumele de bani cheltuite și încasate le fel, și, în general, ce e cu toate întrebările astea despre un non-subiect? Nu e chiar așa, domnule Iohannis. 70.000 de mărci germane sau 35.000 euro – cât ar însemna, în prezent, prețul plătit de Iohannis pe casa în care locuiește – reprezintă o sumă foarte mare de bani. Încă spre sfârșitul anilor ’90, prețul apartamentelor din zonele bune ale Capitalei se învârtea în jurul valorii de 10.000 dolari! Or, 35.000 euro, imediat după 1990, însemna o sumă de bani considerabilă, mai ales pentru Sibiu!

Citeşte şi: Iohannis: Îmi doresc unirea cu Republica Moldova

Iohannis ar trebui să mai precizeze un lucru foarte clar: dacă banii din care și-a cumpărat casele provin, printre meditații și “vânzări anterioare”, și din serviciile pe care le-a acordat celor pe care i-a ajutat să adopte copii din România după Revoluție. Au fost Klaus și Carmen Iohannis remunerați pentru ajutorul dat celor veniți în țară pentru adopții internaționale?  Explicațiile neconvingătoare ale lui Iohannis nu pun capăt speculațiilor apărute despre averea sa, dar ele certifică un lucru: faptul că mitul neamțului serios a murit!