Enigma de la Ocnele Mari: Poarta iadului se află în mina de sare?

Inițial un deal întreg a fost înghițit de pământ și s-a format un val de saramură care a inundat satele din vecinătate. Reacțiile oamenilor în fața viiturii au fost felurite. Dacă cei mai mulți dintre ei au ales să părăsească zona, câțiva mai curajoși au continuat să-și ducă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acei curajoși sunt cei care înfruntă iadul pentru că lucruri inexplicabile se petrec în adâncurile pământului și nimeni, nici până în ziua de astăzi nu are o explicație clară.

Localnicii relatează chiar și în ziua de astăzi că parcă pământul este blestemat și la anumite intervale de timp înghite tot ce ăi iese în cale de parcă ar fi viu.

Fenomenele stranii nu se rezumă doar la aceste fapte, ci încă din trecut lucrurile luau uneori o întorsătură demnă de filmele horror. Unul dintre cei care a muncit o viață în mină susține că într-o zi, s-a auzit o bubuitură puternică care semăna cu deschiderea unei uși metalice de dimensiuni considerabil. Din senin a apărut un cadavru în stare perfectă de conservare. Nu se știe de unde venea corpul uman și nici de cât timp zăcea în interiorul pământului.

“Evenimentul s-a petrecut în 1986, când mina era în stare de funcționare. Dintr-o dată s-a auzit o bubuitură puternică, care semna cu deschiderea unei uși metalice. Imediat s-a văzut o lumină care provenea din interiorul pământului. Era orbitoare, nu te puteai uita la ea. Dintr-o dată corpul unui om straniu a ieșit prin acea lumină. Era mort, dar părea viu. Avea peste 2 metri înălțime și o culoare aurie. Avea ochii larg deschiși, trăsături frumoase, dar fața sa inspira teroare. Unii dintre colegii mei au spus că stăpânul întunericului s-a arătat.”, susține N.D., unul dintre foștii muncitori în mina Ocnele Mari.

Imediat după acest eveniment, o echipă de specialiști de la București s-a prezentat la fața locului pentru a ancheta evenimentul straniu. La puțin timp după, și securitatea și-a trimis reprezentanții pentru a clarifica situația. Li s-a spus muncitorilor că omul auriu era de fapt un spion motiv pentru care nimeni nu avea voie să sufle o vorbă pentru că altfel urma să suporte consecințele.

Interesant este că spionul purta haine desprinse dintr-o altă epocă și avea pe mână un pumnal care părea să provină din Antichitate.

Muncitorilor nu li s-a dezvăluit nimic despre identitatea omului din adâncuri, ba chiar au fost amenințați în cazul în care ar avea curajul să vorbească despre ceea ce văzuseră.

Diavolul de la Ocnele Mari

Într-o cronică de la 1821, se vorbește despre un preot de la Tismana care fusese trimis să-i spovedească pe rău făcătorii care erau condamnați la muncă silnică în mina de sare de la Ocnele Mari. Ocnașii erau terorizați de evenimentele stranii care se petreceau în mină și de cele mai multe ori preferau să moară decât să meargă la muncă.

Într-un raport, preotul descria teama pe care o avea ocnașii față de evenimentele demonice la care asistau zilnic. Cei mai mulți susțineau că oamenii dispăreau pur și simplu în mină și că o forță invizibilă îi făceau să dispară de parcă se dezintegrau. În acele vremuri se vorbea despre Diavol, care ieșea printr-o poartă care se regăsea undeva la capătul minei. Cei care i se împotriveau dispăreau fără să se mai întoarcă vreodată.

Preotul era sceptic cu privire la aceste apariții demonice, dar în cele din urmă, după mai multe zile petrecute în ocnă a ajuns la concluzia că pământul de acolo este viu și că ceva inexplicabil se petrece.

Nu se știe cu adevărat ceea ce se putea întâmpla la Ocna Mare, nici atunci și nici cu câțiva ani în urmă, dar este cert că evenimentele stranii și inexplicabile continuă să se petreacă și din ce în ce mai puțini oameni au curajul să vorbească despre ele.