Este pertinentă cererea de desființare a STS ?

Accidentul aviatic de luni în urma căruia Adrian Iovan şi Aura Ion şi-au pierdut viaţa a produs reacţii puternice din partea opiniei publice, valul de frustrare şi indignare venind în special din cauza modului în care s-a desfăşurat operaţiunea de găsire şi salvare a victimelor. Pentru că da, vorbim de supravieţuitori, în ciuda unui accident teribil. Mai mult, toţi pasagerii zborului, incluzându-i aici bineînţeles şi pe cei doi piloţi, erau în viaţă după prăbuşirea avionului. Din cei şapte, cinci au supravieţuit. Autopsiile au arătat că în cazul celorlalţi doi moartea a survenit în urma şocului traumatic, dar şi din cauza şocului hiportermic, victimele fiind localizate şi recuperate la mai bine de 6 ore de la producerea accidentului.

În aceste condiţii este perfect normală şi de înţeles revolta oamenilor, care au cerut pedepsirea celor vinovaţi. Miercuri au căzut primele capete. Secretarul de stat din cadrul Ministerului de Interne, Constantin Chiper (PNL) a fost demis, iar şeful IGSU Ion Burlui şi directorul general Romatsa, Aleodor Frâncu au demisionat. I-a urmat Radu Stroe, care în urma presiunii publice, şi-a prezentat demisia din funcţia de ministru de Interne.

Cu toate acestea, lumea nu este mulţumită, vehiculandu-se faptul că, adevăratul vinovat umblă încă “liber”. În cazul de faţă: Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. STS a greşit localizarea avionului, dând de două ori coordonate greşite echipelor de salvare, erorile fiind de aproximativ 12, respectiv 14 kilometri. Astfel, au fost numeroase voci care au strigat demisia şefului STS, Marcel Opriş. Există inclusiv voci mai radicale, precum cea a asociaţiei APADOR-CH. Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, solicită desfiinţarea STS, indicând că bâlbâiala autorităţilor ce a urmat accidentului aviatic din Apuseni a demonstrat încă o dată “inutilitatea STS că structura specială de telecomunicaţii cu regim de serviciu secret/de informaţii”. “Unul dintre motivele acestei solicitări este, pe lângă evitarea risipei de bani publici, şi riscul unei lipse de coordonare în situaţii cu adevărat speciale, din cauza multitudinii de servicii secrete care funcţionează pe teritoriul ţării. Evenimentele care au urmat accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014, când victimele, aflate într-o zona montană, nu au putut fi localizate după semnalul telefoanelor mobile decât cu o aproximaţie de câteva zeci de kilometri pătraţi, nu au făcut decât să releve inutilitatea STS că structura specială de telecomunicaţii cu regim de serviciu secret/de informaţii”, se arată într-un comunicat emis de către APADOR-CH. Cererea formulată de APADOR-CH nu este una nouă, organizaţia reamintind că desfiinţarea STS-ului a fost cerută public cu mai bine de şapte ani în urmă. “Încă din anul 2006, APADOR-CH a formulat observaţii cu privire la pachetul de legi privind securitatea naţională şi a cerut public desfiinţarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), care nu-şi justifică existenţa ca structura independentă, militarizată şi inclusă în categoria serviciilor “secrete” de informaţii din sistemul naţional de apărare”, se precizează în cadrul aceluiaşi comunicat.

Greu de spus dacă cererea formulată de APADOR-CH este justificată. Probabil că nu, dacă am judeca strict după rolul în sine al instituţiei conduse de Marcel Opriş. Doar că, aşa cum “omul sfinţeşte locul”, modul în care această instituţie a statului a fost condusă a atras pe bună dreptate un val de antipatie de-a lungul anilor. Vorbim de instituţia care în cel mai crunt an de austeritate, 2010, a beneficiat de o suplimentare cu 40% a bugetului faţă de anul precedent. Şi asta după ce la scurtă vreme, numele şefului acestei instituţii fusese legat de o posibilă fraudă în alegerile prezidenţiale din 2009. Nu merită amintită acum precizia numărătorii paralele făcute de Adriean Videanu în noaptea alegerilor. Merită amintit însă cum STS-ul condus de Marcel Opriş s-a grăbit să-i instaleze sisteme de comunicaţii secretizate la sediul de campanie al lui Traian Băsescu, în condiţiile în care acesta era suspendat din funcţia de preşedinte.

Sunt câteva exemple doar care relevă faptul că nu instituţia are o problema, ci oamenii care o conduc. Până acum, serviciiile au apărut de neatins. Rămâne de văzut ce se va întâmplă, acum când lumea pare să strige din ce în ce mai tare “capul lui Opriş vrem !”...