EXPERIMENT! Ce se întâmplă cu cei care sunt privați de smartphone-uri timp de o oră

Cercetătorii au adunat 163 de studenţi cu vârsta medie de 24 de ani într-un amfiteatru fără ferestre, ceasuri şi alte elemente care le-ar putea distrage atenţia. Unii dintre participanţii la studiu au fost nevoiţi să-şi predea telefoanele mobile la intrarea în sală, în timp ce altora li s-a permis să le păstreze cu condiţia să le treacă pe modul silenţios şi să le ţină la distanţă. Timp de oră, grupul de studenţi fără acces la telefonul mobil a completat, odată la fiecare 20 de minute, trei chestionare standard care le evaluau nivelul de anxietate, neavând voie să facă nimic decât să stea tăcuţi şi să aştepte în tot acest timp. La nivelul utilizatorilor înfocaţi, indiferent dacă telefonul le-a fost confiscat sau l-au dat pe silent, cercetătorii au observat o creştere graduală a nivelului de anxietate de la prima evaluare până la cea de-a treia.

În cazul celor care îşi petrec 25 de ore pe zi pe el (cercetătorii au ajuns la această cifră calculând separat timpul consumat de acţiuni simultane, cum ar fi ascultatul de muzică în timpul scrierii unui mesaj), nivelul de anxietate a urcat odată cu fiecare evaluare. În cazul utilizatorilor “moderaţi”, adică cei care folosesc mobilul 11,5 ore pe zi, nivelul de anxietate a crescut de la prima la a doua evaluare, după care a rămas la fel. La utilizatorii neîmpătimiţi, care petrec, în medie, patru ore pe zi pe telefonul mobil, nivelul de anxietate nu a crescut de-a lungul celor trei evaluări. Deşi dependenţa de telefonul mobil nu este considerată o afecţiune în manualul de clasificare şi diagnoză a tulburărilor psihice DSM-V, există un termen adecvat pentru “sentimentul de pierdere” pe care l-au avut studenţii fără acces la telefonul mobil: anxietatea separării.