FANTASTIC! Suntem atât de liberi cum credem? Studiile spun că NU

Actualele studii nu doar au extins această cunoaștere și asupra situației deciziilor abstracte, dar sugerează chiar că ar fi posibilă o inversare sau alterare a deciziei formulate în mintea unei persoane înainte ca aceasta să își dea seama că a luat-o.

În 2011, Gabriel Kreiman de la Universitatea Harvard a măsurat individual activitatea neuronilor a 12 pacienți cu epilepsie, folosind electrozi deja implantați în creierele acestora pentru a le identifica sursa atacurilor de apoplexie. Voluntarii au luat parte la experimentul „Libet”, în cadrul căruia aveau de apăsat un buton oricând doreau, fiind necesar să își amintească, cu ajutorul unui ceas, momentul exact al deciziei.

Kreiman a descoperit atunci că activitatea electrică din regiunea motorie suplimentară, implicată în mișcarea inițială și din cortexul cingulat anterior, care controlează atenția și motivația, apărea cu până la cinci secunde înainte ca un voluntar să devină conștient de decizia de a apăsa butonul. Concluzia a venit să întărească studiile anterioare realizate prin scanare cu rezonanță magnetică funcțională (RMNf) ale lui John-Dylan Haynes, de la Centrul de Neuroștiințe Computaționale Bernstein, din Berlin, Germania, care a identificat originile deciziilor în cortexul prefreontal cu un interval uluitor de zece secunde înaintea conștientizării lor.

Kreiman susține că lucrează în prezent la o metodă de prezicere a deciziilor în timp real și de verificare a posibilității inversării unei decizii înainte ca ea să intre în conștiență – prin afișarea cuvântului „stop” pe un ecran imediat ce aparatele de măsură indică activitate în creier. Încă nu există rezultate ferme, dar neurocercetătorul suspectează că ar putea exista un „punct ireversibil” măsurabil în creier. „Momentan, tot ce avem sunt oameni care zic ”, susține Kreiman.

Dacă acest tip de „citire a gândurilor” este posibil, un nou studiu al lui Haynes, publicat recent, indică faptul că el ar putea să nu fie limitat doar la decizii care implică mișcarea unui deget. Cu ajutorul RMNf, Haynes a descoperit că aceleași zone cerebrale implicate în luarea deciziei de mișcare sunt active cu câteva secunde înainte și în cazul deciziilor mai abstracte, așa cum ar fi adunarea și scăderea unei serii de numere.

Specialistul sugerează că cortextul prefrontal și parietal ar putea reprezenta circuite generale de luare a deciziilor, transmițând activitatea către diferite regiuni din creier, în funcție de sarcina cu care se confruntă individul. „Este posibil ca deciziile să fie generate dintr-un set de regiuni cerebrale comun, care apoi să fie direcționate fie spre sistemele motorii, pentru apăsarea butoanelor, fie către cortexul parietal pentru efectuarea calculelor”, consideră el.

Cercetătorii ne asigură că, dacă nu cumva avem electrozi introduși în creiere, este imposibil ca deciziile noastre să fie sabotate de savanți rău intenționați, iar Kreiman insistă să clarifice că nu este aplecat înspre cucerirea lumii. „Nu încercăm să practicăm controlul minții, dorim să descoperim mecanismele intenției. Acest lucru i-ar putea ajuta, spre exemplu, pe pacienții suferinzi de Parkinson, boală care determină pierderea controlului asupra mișcărilor”, adaugă.

Cât despre ce implică toate acestea cu privire la una dintre cele mai îndelungate dezbateri din știință – întrebarea dacă avem sau nu liber arbitru – Haynes este tranșant: „Ceea ce ne trebuie acum sunt încă 20 de ani de neurocercetări serioase, nu și mai multă speculație pe baza câtorva studii care au fost realizate momentan”. Iar Kreiman îl susține, dar adaugă, totuși, că aceste rezultate premature aduc la suprafață chestiunea liberului arbitru din tărâmurile magiei și misterelor. „Nu este ceva magic. Sunt neuroni și sunt ioni care circulă prin membrane, iar acestea ne orechestrează luarea deciziilor. Nu trebuie să invocăm libertatea”, a adăugat cercetătorul german.

Sursă: stiintasitehnica.com