Fără să-i pese de confuzia în care aruncă PNL, pe Antonescu nu îl doare capul să vorbească precum Băsescu

Oricine îi ascultă pe cei doi lideri PNL cum se menționează reciproc în discursul electoral va realiza că între cei doi s-a stabilit un pact de coabitare, un modus vivendi care chiar dacă nu este cel mai corect și principial, măcar este funcțional la modul la care nici unul dintre cei doi nu se poate dezice de el. Klaus Iohannis a realizat, dacă nu știa cumva de la bun început, că a fost o marionetă pentru șeful său, un simplu pion necesar pentru mutarea care a scos partidul din alianța cu social-democrații. Victor Ponta ar fi făcut orice să salveze USL, astfel încât pretextul Iohannis a devenit inevitabil pentru Antonescu.

În plus, pentru Crin Antonescu, edilul Sibiului mai este necesar și din alt punct de vedere. Fără Klaus Iohannis și după retragerea din USL, fără să se poată orienta deschis către tabăra Băsescu din rațiuni de electorat nervos, Crin Antonescu ar fi fost încremenit în proiect, incapabil să traseze partidului său următoarea mutare pe terenul de joc politic, oricât de schematică. Or, se știe, un lider fără un plan pentru viitorul apropiat – fie acesta chiar și profund greșit – este un lider terminat, care va fi schimbat urgent, ca o siguranță arsă. Sibianul a realizat, cum spuneam, toate aceste planuri în care a fost mutat de colo-colo și, după ce a suportat cu stoicism, acum pare decis să-și scoată pârleala. Cei mai atenți vor sesiza desigur o subtilă schimbare de discurs și atitudine față de Antonescu, de natură să semnaleze o la fel de subtilă schimbare a raportului de forțe în partid. Mai întâi a fost eschiva clară de a candida la prezidențiale în locul lui Antonescu, mutare care l-a lăsat descoperit și neajutorat pe acesta. Ca să argumenteze în fața electoratului nu atât de atent la detalii, Klaus Iohannis sublinia că el vrea doar să-l ajute pe Antonescu, nu să-i ia locul. Puțini au sesizat atunci că edilul de Sibiu declină doar poziția în cursa prezidențială, detaliu confirmat acum când Iohannis a început să dezvolte subiectul, amintind din ce în ce mai insistent eventualitatea în care ar prelua ”povara” conducerii PNL de pe umerii lui Antonescu, pentru a-i permite desigur să se desfășoare plenar în cursa pentru Cotroceni. Deja povestea este cusută cu ață albă, căci și școlarii din ciclurile primare intuiesc că Antonescu nu mai are nicio șansă să ajungă președintele României.

Cei doi încă mai salvează aparențele, Antonescu vorbește de cuplul pe care-l formează cu Iohannis, în antiteză cu pretinsul cuplu politic format de Ponta cu Băsescu, dar aceste piruete în discurs nu mai păcălesc pe nimeni. Atât Iohannis cât și Antonescu țin strâns în mână clanța ușii de acces în PNL, atâta doar că unul va fi nevoit să iasă în timp ce celălalt se pregătește să intre. Singura grijă a celor doi nici măcar nu mai este mascată, ei știu că dacă nu vor executa rocada rapid și impecabil, pe ușa rămasă deschisă s-ar putea întoarce la putere într-o veritabilă lovitură de palat chiar grupul exilaților în frunte cu Tăriceanu, pentru a conduce înapoi în USL liberalii care au rătăcit drumul. Membrii obișnuiți ai partidului, deși ar părea cuprinși de apatie, se află de fapt într-un echilibru instabil și în perioada următoare ar putea fi determinați de un lider inspirat la o volte-face spectaculoasă, înapoi la alianța cu social-democrații lui Ponta.

Factorul democrației interne din PNL nu poate fi ignorat la nesfârșit. Indiferent ce au afirmat Antonescu și Iohannis, alianța subternaă cu Băsescu, materializată în moțiunea Antonescu-Băsescu. Udrea a fost impusă cu pumnul în gura membrilor PNL, care nu au fost cosnultați nici măcar schematic în vederea unei schimbări de orientare atât de radicală.

Moțiunea Antonescu-Basescu/Udrea menționată este deci una făcută nu numai împotriva spiritului USL și a votului dat de oameni în 2012, ci și împotriva propriilor membri de partid, care n-au prea avut de ales... Textul moțiunii nu este numai o colecție de calomnii la adresa social-democraților ci și un autogol penibil pentru liberali. Liberalii lui Crin Antonescu se atacă singuri prin astfel de demersuri, de tipul moțiunii de cenzură puse la cale alături de Băsescu, Udrea și PDL. Presat de timp și constrâns de noii parteneri și aliați secreți, Antonescu neglijează limita suportabilității partidului, respectiv a membrilor de rând. Oare cum se simt aceștia când descoperă peste noapte că, prin liderul PNL, au aceleași păreri cu Elena Udrea și Roberta Anastase? După toate probabilitățile, pentru liberalii de rând, baza partidului cum ar veni, este o senzație cât se poate de umilitoare să descopere că fac parte din aceeași tabără cu prietenii lui Băsescu... Partidul a fost trădat la vârf, breșa în politica liberală din ultimii ani -care a fost clar antibăsistă- o reprezintă chiar Antonescu, care a întors total armele.

Prin gura acestuia liberalii aud în fiecare zi nu numai discursul trădării ci și al desființări acide a propriului partid. Liberalii sunt constrânși de Antonescu să se disocieze de bugetul pe care l-au votat și susținut, să se delimiteze de politicile liberale pe care le-au susținut și, într-un final, se descoperă umiliți în această alianță de conjunctură cu Udrea și Roberta Anastase, pentru moțiunea de cenzură. Liberalii spuneau anul trecut că ANI și DNA trebuie desființate – în prezent afirmă că acestea trebuie consolidate; anul trecut susțineau bugetul și măsurile fiscale promovate de proprii miniștrii liberali - acum sunt îngrijorați din cauza acestor măsuri...

Trădarea liberală este pe cât de evidentă pe atât de jenantă: Antonescu a preluat discursul lui Băsescu și-l bagă și pe gâtul partidului, fără cea mai mică grijă că membrii simpli ar putea fi de altă părere. Pe liberali nu i-a consultat nimeni și nici nu sunt semne că o va mai face într-un viitor oricât de îndepărtat. Precum pinguinii pe banchiză, liberalii de rând sunt nevoiți să aplaude mecanic orice cotitură în discurs, oricât de ilogică, cât timp vine din partea lui Crin Antonescu, orice s-ar spune, un lider care cu nici un an în urmă nu se dovedea capabil să mențină o minimă disciplină în PNL.